Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cannes 2022: EO sau lumea văzută prin prisma unui măgar

magar_film.jpeg

Măgarul EO din filmul polonez cu acelasi nume, în cursă pentru La Palme d'or.
Sursa imaginii: 
Aneta Gebska i Filip Gebski

In a doua zi a competiţiei pentru La Palme d’or, două filme au fost proiectate juriului, criticilor şi mai general festivalierilor veniţi la această a 75-a ediţi a festivalului de la Cannes. Cinefilii au avut de ales între un film polonez şi altul american.

«EO» este realizat de polonezul Jerzy Skolimowski, 84 de ani, figură de seamă a noului val polonez din anii 60. EO este în fapt numele unui modest măgar gri cu ochii melancolici şi visători. Pe drumul său zilnic, animalul se întâlneşte cu oameni de bine dar şi cu oameni răi. Starea lui EO trece aşadar de la bucurie la tristeţe. In nicio clipă însă, EU nu îşi pierde inocenţa. Nefericirea poate dealtfel duce la o fericire neaşteptată, la fel cum un dezastru poate fi cauzat de intenţii foarte bune. Respins dintr-un circ polonez, EO este trimis într-o herghelie de cai, pe urmă într-un refugiu de măgari, EO ajunge la o petrecere într-un bar al unui sat apoi într-o crescătorie de vulpi pentru a termina, după o traversare a Alpilor, într-un palat italienesc. Toate aceste aventuri, EO le trăieşte cu stoicism dar mereu cu gândul la frumoasa Cassandra, cea mai minunată fiinţă umană pe care a întâlnit-o vreodată, mai exact la circ. «Lumea este un loc misterios, mai ales prin prisma ochilor unui animal» se poate citi în dosarul oficial de prezentare a peliculei. Un film pe al cărui generic apare şi cunoscuta actriţă franceză Isabelle Huppert în rolul unei contese.

EO, coproducţie italo-poloneză, este aşadar regizat de Skolimowski, un cineast care are déjà un renume vechi aici. In 1978 obţinea Marele Premiu la Cannes pentru filmul de oroare «The Shout» iar patru ani mai târziu, în 1982 pleca de pe Croazetă cu premiul pentru cel mai bun scenariu pentru filmul «Moonlighting». In urma acestor recompense, regizorul îşi pune cariera cinematografică între paranteze timp de 17 ani pentru a se consacra celeilalte pasiuni, pictura. Revenit la prima sa dragoste, iată-l deci din nou selecţionat aici pentru e eventuală Palme d’or.

Al doilea film pe afiş, «Armageddon Time» este realizat de americanul James Gray, autorul unor filme precum «Little Odessa», «The Immigrant», «Two Lovers» sau «Ad Astra». Cineastul poate fi pus pe lista «abonaţilor» la Cannes întrucât a fost déjà invitat cu patru filme aici – acum e deci al 5-lea – şi o dată a fost şi în juriul Festivalului. Unii critici, precum cel de la Libération, spun că «cinemaul lui Gray este atât de apreciat aici pentru că este un cinema foarte intimist, european. De cealaltă parte a Atlanticului, dimpotrivă, regizorul nu are succes, este cvasi-necunoscut şi oricum americanii consideră că e supraestimat în Europa».

Revenind la pelicula sa în cursă aici pentru La Palme d’or, «Armageddon Time», ea a fost filmată, ca mai toate filmele lui Gray, în cartierele periferice ale New York-ului, cu predilecţie în Queens. Acţiunea celui mai recent film al său se petrece dealtfel în anii 80 tocmai în Queens care pe vremea aceea era sub controlul hegemonic al promotorului imobiliar Fred Trump, tatăl ex-preşedintelui american Donald Trump. Elitismul şi rasismul sunt două teme abordate pe larg în acest film inspirat din propria tinereţe a cineastului. Gray îi oferă în acest nou film unul din primele roluri celebrului Anthony Hopkins. Nu lipsesc însă de pe generic nici Anne Hathaway şi Jeremy Strong.