Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cannes 2022: Bilanţ provizoriu al unei ediţii marcate de Ucraina, filme de groază, pelicule muzicale şi filme româneşti

palme.jpg

Cine va câstiga La Palme d'or 2022?
Cine va câstiga La Palme d'or 2022?
Sursa imaginii: 
AFP - ANTONIN THUILLIER

După două ediţii afectate de pandemia de Covid – cea din 2020 a fost anulată, cea de anul trecut a fost organizată în iulie în loc de mai – Festivalul de film de la Cannes a reintrat pe un făgaş normal. Peste 35.000 de cinefili au venit pe Croazetă cu ocazia celei de-a 75-a ediţii a celui mai mare festival de film din lume. Nu au lipsit nici starurile – franceze, americane şi internaţionale. Cu 24 de ore înainte de anunţarea palmaresului, să trecem în reviste principalele momente şi în particular cum a fost reprezentată România la această primă ediţie post-Covid. 

Prezenţa românească a fost importantă şi anul acesta la Festivalul de film de la Cannes. Lungmetraje, scurtmetraje, regizori cunoscuţii, alţii mai puţin cunoscuţi, actori români excelenţi – inclusiv în filme străine. Cinematografia română nu are de ce să roşească, ba dimpotrivă, este unul din sectoarele cele mai dinamice şi mai recunoscute pe plan internaţional, din păcate mai puţin pe plan intern unde cea de-a 7-a artă pare a fi ultima preocupare a autorităţilor.

Să luăm aşadar la rând filmele româneşti prezente aici la această a 75-a ediţie a Festivalului de la Cannes. In competiţia «mare», cea pentru La Palme d’or, îl avem pe Cristian Mungiu. Déjà laureat al prestigiosului premiu în 2007 pentru «4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile», realizatorul originar din Iaşi a venit acum cu «R.M.N.», o peliculă inspirată dintr-un eveniment xenofob petrecut acum doi ani la Ditrău, în judeţul Harghita. Ecranizată şi ficţionată, trista poveste a muncitorilor sri-lankezi goniţi din sat din motive rasiste şi economice, capătă în viziunea lui Mungiu o dimensiune ce depăşeşte nu doar graniţele judeţului Harghitea dar şi pe cele ale României. «Filmul nu este în principal sau doar despre acea comunitate sau despre problemele pe care le avem noi în a fi toleranţi cu alţii. In Europa avem nenumărate exemple că asta se întâmplă peste tot, că intoleranţa este ceva care a devenit foarte prezentă în ultima perioadă» ne spunea regizorul în interviul pe care ni l-a acordat. Filmul a primit critici pozitive, cu mici excepţii, iar unii specialişti chiar îi prezic o posibilă Palme d’or, lucru care l-ar introduce pe Cristian Mungiu în cercul foarte restrâns al celor dublu «palmaţi». La capitolul «aplauze după proiecţia oficială» Mungiu stă şi acolo bine, în primele 2-3 locuri cu ropote neîntrerupte de 7 minute.

Imagine din filmul "R.M.N." al lui Cristian Mungiu.
Imagine din filmul "R.M.N." al lui Cristian Mungiu.
Sursa imaginii: 
R.M.N.

«Metronom», primul lungmetraj al regizorului Alexandru Belc, un cineast specializat până acum în documentare, prezentat în principala secţiune paralelă Un certain regard, a primit şi el comentarii laudative. In afară de «veteranul» Vlad Ivanov, remarcabil în rolul unui colonel de Securitate, restul distribuţiei este formată doar din tineri sau foarte tineri actori. Astfel, Mara Bugarin, pentru prima oară pe marele ecran, a fost remarcată de critici. La fel şi Serban Lazarovici şi Mara Vicol, toţi întruchipând liceeni din anii 70, ascultători ai emisiunii «Metronom» de la Radio Europa Liberă, emisiune ce dă şi titlul peliculei. Din clasamentele neoficiale ale criticilor reiese că filmul lui Belc ar putea şi el pleca cu o recompensă din principala secţiune paralelà competitivă a Festivalului.

Imagine din filmul Metronom al lui Alexandru Belc.
Imagine din filmul Metronom al lui Alexandru Belc.
Sursa imaginii: 
Metronom

In secţiunea Quinzaine des réalisateurs, Radu Jude a venit cu scurtmetrajul «Potemkiniştii», o farsă acidă despre reprezentarea istoriei în artă. In 18 minute, regizorul îi confruntă pe Alexandru Dabija în rolul artistului şi pe Cristina Drăghici, angajata Ministerului culturii pe care sculptorul trebuie s-o convingă de pertinenţa proiectului său. Povestea lui Jude pleacă de la istoria adevărată a crucişătorului rus Potemkin care, în 1905, se refugiază la Constanţa unde cei circa 700 de marinari de la bord cer şi obţin azil politic în România, graţie intervenţiei regelui Carol I. 20 de ani mai târziu, realizatorul Serghei Eisenstein – descris drept «poponaut bolşevic» în filmul lui Jude - face un extraordinar film de propagandă sovietică ce va rămâne în analele cinematografiei. Ca să pună filmul în contextul momentului, regizorul ne avertizează încă din subtitlul peliculei sale că aceasta a fost filmată în iunie 2021, adică înaintea invaziei ruse din Ucraina. Vladimir Putin este totuşi citat în film dar nu putem reproduce aici replica, la fel cum şi compatrioţii săi. «Ruşii tot ruşi, cu ameninţări din astea au chinuit o planetă întreagă» e una din replicile memorabile.

La capitolul actori români prezenţi la Cannes anul acesta – cu excepţia celor din filmele româneşti – să o cităm pe Cosmina Stratan, prezentă în filmul «Frère et sœur» al francezului Arnaud Desplechin în care interpretează un rol, cert secundar, alături de starul francez Marion Cotillard.

Ucraina a fost atot-prezentă la această ediţie a Festivalului

Ucraina s-a impus ca temă majoră a acestei ediţii încă din prima zi, odată cu ceremonia de deschidere la care a vorbit, de la distanţă şi prin video, Volodimir Zelenski. Ucraina a fost apoi pe marile ecrane. Mai întâi, Croazeta a fost bulversată de prezentarea filmului «Mariuopolis 2» al cărui realizator, lituanianul Mantas Kvedaravicius, a fost ucis în oraşul-martir Mariupol în timp ce realiza imaginile prezentate la Cannes. Au fost apoi 2 filme în competiţia secţiunilor paralele, «Istoria naturală a distrugerii», al lui Serghei Lozniţa despre distrugerea oraşelor germane la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, şi «Butterfly Vision» al lui Maksim Nakoneşni în care se evocă situaţia din Donbas. «Ne vom gândi mult la Ucraina» prevenise înainte de deschiderea Festivalului Thierry Frémaux, delegatul său general. Promisiunea a fost respectată. La fel cum s-a respectat şi boicotul oficialilor ruşi şi al artiştilor care nu s-au dezis pe faţă de invazia rusă din Ucraina. Prezenţa lui Kiril Serebrenikov cu un un film despre «Soţia lui Ceaikovski» în competiţie pentru La Palme d’or şi apreciat de critici cu şanse de Palme d’or, a provocat însă agitaţie. Copilul rebel al cinematografiei ruse, ţinut la arest în trecut la Moscova pe când avea filme în competiţie aici, a putut veni acum după ce s-a exilat în urmă cu două luni la Berlin. Unii ucraineni veniţi pe Croazetă au deplâns însă această prezenţă pe motiv că Serebrenikov nu ar fi susţinut prea mult Ucraina cu toate că mama sa e originară de acolo. Mai general, trebuie spus dealtfel că excluderea culturii ruse a făcut obiectul unor dezbateri aprige, mai ales că miercuri, proiecţia peliculei «Butterfly Vision» a fost precedată de o inedită şi autorizată manifestaţie, pe covorul roşu, contra războiului din Ucraina.

Echipa filmului "Butterfly Vision" pe covorul rosu de la Cannes.
Echipa filmului "Butterfly Vision" pe covorul rosu de la Cannes.
Sursa imaginii: 
France24/Mehdi Chebil

Ediţia din acest an a fost marcată şi de filme «sângeroase» sau muzicale

Rock’n’roll-ul a fost pe toate scenele. Unul din evenimentele de la Cannes anul acesta a fost prezentarea, miercuri, a filmului «Elvis» al australianului Baz Luhrmann. Prezentat aici în premieră mondială, în afara competiţiei, icoana rock-ului mondial este interpretată de actorul, cântăreţul şi manechinul american Austin Butler. Figurează pe genericul acestui film şi mediaticul Tom Hanks care-l joacă pe managerul lui «King». Un documentar în regia lui Ethan Coen consacrat pianistului de rock’n’roll Jerry Lee Lewis a făcut şi el vâlvă zilele trecute, la fel ca şi «Moonage Daydream», un alt documentar consacrat lui David Bowie la care realizatorul american Brett Morgen a lucrat 5 ani, cu sprijinul famililei şi apropiaţilor cântăreţului.

Cât despre filmele cu multă hemoglobină, nu au lipsit nici ele de pe marile ecrane. Incepând cu pelicula «Crimele viitorului» al canadianului David Cronenberg, în marea competiţie pentru La Palme d’or. După ce acum 15 ani i-a şocat pe festivalieri cu filmul «Crash», realizatorul a venit acum cu un film în care intestinele şi organale umane, întregi sau disecate, umplu ecranul timp de aproape două ore. Nici filmul francez de deschidere «Coupez !» al lui Michel Hazanavicius, o falsă comedie cu mulţi zombies pe platou, nu a fost mai prejos. Cum nota un comentator specializat, «a prezenta filme de oroare este un mod a atrage atenţia publicului, a criticilor, a jurnaliştilor şi uneori a juriului». Să nu uităm că precedentele două Palme d’or, filmul sud-corean «Parasite» în 2019 şi francezul «Titane» de anul trecut au consacrat stilul gore pe covorul roşu de la Cannes. Nici pelicula «Holy Spider» a iranianului Ali Abbasi, bazată pe povestea adevărată a morţii a 16 prostituate, toate ucise de un tată de familie exemplar ce îşi propusese să «cureţe oraşul de murdăria viciului».


Imagine din filmul "Crimes of future" de David Cronenberg.
Imagine din filmul "Crimes of future" de David Cronenberg.
Sursa imaginii: 
Crimes of future

In fine, greu de dat la ora aceasta un pronostic pentru ceea ce va anunţa mâine seară juriul prezidat de actorul Vincent Lindon, mai ales cà mai sunt două filme din 21 în competiţie. Critici favorabile şi deci posibile Palme d’or au primit însă destule filme cât să facă pariurile şi mai riscante. În afară de «R.M.N.» al lui Cristian Mungiu evocat în deschidere, mai sunt în această cursă a pronostiurilor filmul «Le otto montagne» realizat de doi belgieni după romanul italianului Paolo Cognetti, «Armageddon Time» un foarte frumos film despre viaţa în anii 80 în cartierul new-yorkez Queens realizat de americanul James Gray, «Triangle of sadness» al extraordinarului suedez Ruben Östlund, déjà premiat aici în 2017 pentru «The square», «Broker» al japonezului Hirokazu Kore-eda venit aici la Cannes pentru a 8-a oară şi pelicula «Tori et Lokita» al fraţilor belgieni Jean-Pierre şi Luc Dardenne, alţi «răsfăţaţi» ai juriilor Festivalului. Răspunsul la toate aceste dileme şi întrebări, mâine seară începând cu ora 20:30, ora de la Cannes…