Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Palmaresul festivalului de film de la Cannes: Cinema-ul suedez confirmă că e competitiv dar regizorii belgieni sunt marii câştigători ai ediţiei 2022

ostlund.jpg

Regizorul suedez Ruben Östlund, laureat cu La Palme d'or la editia a 75-a a Festivalului de film de la Cannes pentru filmul "Triangle of Sadness" în brate cu actorul francez Vincent Lindon, presedintele juriului din acest an. Cannes, 28 mai 2022.
Regizorul suedez Ruben Östlund, laureat cu La Palme d'or la editia a 75-a a Festivalului de film de la Cannes pentru filmul "Triangle of Sadness" în brate cu actorul francez Vincent Lindon, presedintele juriului din acest an. Cannes, 28 mai 2022.
Sursa imaginii: 
AFP - VALERY HACHE

«Triangle of Sadness» al regizorului Ruben Östlund a plecat sâmbătă seara cu La Palme d’or acasă. Este pentru a două oară în 5 ani că cineastul suedez primeşte recompensa supremă pe Croazetă. În 2007 el luase La Palme d’or pentru «The Square». Pe lângă confirmarea puterii cinema-ului suedez de a cuceri juriul dar şi criticii şi festivalierii de la Cannes, ediţia actuală, prima post-Covid, a demonstrat şi vitalitatea cinema-ului belgian care a cules nu mai puţin de 3 recompense pentru 5 cineaşti, tineri sau confirmaţi. Artiştii români, prezenţi şi ei la Cannes, nu au fost din păcate recompensaţi la adevărata lor valoare cu excepţia excelentului Alexandru Belc şi al său «Metronom» care a primit premiul pentru regie în principala secţiune partalelă, Un Certain Regard.

O satiră feroce şi crudă la adresa frumoşilor şi ultrabogaţilor, un film dramatic şi totodată comic despre lupta de clase modernă în societăţile occidentale. Aşa se poate rezuma pe scurt «Triangle of Sadness», un film care se petrece în mare în parte la bordul unui vas de lux, simbolul capitalismului feroce. Bogătaşi, manechine, influenseri, traficanţi de arme - toată această lume se regăseşte pentru o croazieră de lux care se va transfoma în coşmar. La bord, printre altele, asistăm la schimburi de replici memorabile şi care au provocat hohote de râs în sală. Comandantului vasului, un om trecut la anarhism, miliardarul rus cu care cina şi care are o colecţie de citate la îndemână,  îi spune că «un comunist este cineva care a citit «Capitalul» lui Marx. Un anti-comunist este cineva care a înţeles «Capitalul». Pentru ca povestea să fie şi mai în ton cu realitatea, vasul este atacat de piraţi islamişti iar pasagerii înstăriţi eşuează, împreună cu servitorii lor de pe vas, pe o insulă deşertică unde nu mai au acces nici la reţelele sociale, nici la conturile lor bancare. Situaţie de care va profita una dintre femeile de serviciu care se va transforma în «dictator». «Östlund denunţă prin caricatură excesele societăţii capitaliste» notează în cronica sa ziarul Le Monde. «Tot juriul a fost extrem de şocat de acest film» avea să recunoască actorul Vincent Lindon, preşedintele juriului din acest an.

«Am dorit să facem un film care să intereseze publicul dar şi să-l facă să reflecteze într-un mod provocator. Am vrut ca publicul să-şi pună întrebări» a declarat de partea sa, la ceremonia de înmânare a premiului, Ruben Östlund, cineast care, la 48 de ani, intră în cercul restrâns al celor care au obţinut déjà două Palme d’or la Cannes. In 2017 cineastul nordic şocase şi totodată cucerise Croazeta cu al său «The Square», o critică acerbă a ipocriziei care domină lumea artei contemporane.

Am ieşit din sală mai toţi cu ochii umezi

Le Grand Prix, Marele Premiu de la Cannes – un soi de Palme d’or bis - i-a revenit ex-aequo realizatoarei franceze Claire Denis pentru «Stars at noon» - un thriller politico-diplomatic care se petrece în Nicaragua anilor 80 – şi tânărului belgian – doar 31 de ani – Lukas Dhont pentru pelicula «Close», povestea dramatică a prieteniei fuzionale şi apoi a rupturii dintre doi adolescenţi, film de la care am ieşit din sală mai toţi cu ochii umezi. Cu ochii în lacrimi a fost şi realizatorul când a urcat să-şi recupereze premiul pe scena Marelui Teatru Lumière din Cannes.

Actriţa iraniană refugiată în Franţa de mai mulţi ani, Zahra Amir Ebrahimi, a fost recompensată pe bună dreptate şi pe deplin meritat cu Premiul de interpretare feminină pentru rolul din «Holy Spider» al danezului de origine iraniană Ali Abbasi. Pelicula acestuia schiţează fără concesii portretul Iranului de azi. Inspirat dintr-un fapt real, «Holy Spider» evocă povestea unui serial-killer care ucide, în numele lui Dumnezeu, 16 prostituate din oraşul-sfânt Maşhad. «Acest film vorbeşte despre femei, despre trupurile lor. Filmul este plin de ură, de mâini, de sâni, de tot cea ce nu se poate arăta în Iran. Merci Ali Abbasi că ai fost atât de nebun şi generos» a spus Zahra Amir Ebrahimi la înmânarea recompensei. Ea care în film joacă rolul unei jurnaliste care îl va demasca pe criminal.

Premiul pentru interpretare masculină i-a revenit sud-coreanului Song Kang Ho, memorabil în  filmul «Parasite», Palme d’or acum 3 ani. De această dată, actorul joacă în filmul «Broker» al cineastului japonez Hirokazu Kore-eda şi interpretează rolul unui traficant de bebeluşi.

6 măgari diferiţi au jucat în filmul «EO»

Pentru prima sa participare în competiţia oficială a Festivalului de la Cannes, realizatorul suedez de origine egipteană Tarik Saleh a primit Premiul pentru scenariu pentru pelicula «Boy from Heaven» în care ne este descrisă lupta acerbă dintre puterile religioase şi politice la universitatea al-Azhar din Cairo, leagănul islamului sunit.

Premiul Juriului i-a revenit ex-aequo filmului «Le otto montagne» al cuplului belgian Charlotte Vandermeersch şi Felix van Groeningen şi peliculei «EO» al polonezului Jerzy Skolimowski, 84 de ani. Figura de seamă a cinema-ului polonez ne propune o superbă  fabulă animalistă, un film despre felul în care lumea oamenilor este văzută şi trăită de … un măgar. In  fapt, de-a lungul filmărilor au «jucat» 6 măgari diferiţi cărora regizorul le-a mulţimit direct şi personal când a urcat pe scenă ca să-şi recupereze trofeul.

Premiul pentru cea mai bună regie i-a revenit sud-coreanului Park Chan-wook pentru un thriller sentimental numit «Decision to leave» şi din care, trebuie să o mărturisim, nu am înţeles mare lucru deci nu l-am putut aprecia probabil la justa sa valoare.

In fine, drama socială a doi tineri exilaţi africani în Belgia, «Tori şi Lokita», noul lungmetraj al veteranilor fraţi Jean-Pierre şi Luc Dardenne, nişte «abonaţi» ai premiilor la Cannes, pleacă şi de această dată cu un trofeu sub braţ, aproape gândit/inventat pentru ei şi anume Premiul special al celei de-a 75-a ediţii. O ocazie de a remarca faptul că, cu 5 cineaşti belgieni citaţi până acum, micul regat aflat la nord de Franţa este marele câştigător al acestei ediţii a Festivalului de la Cannes.

Un  Festival al cărui juriu a fost prezidat anul acesta de actorul francez Vincent Lindon şi care a marcat revenirea la normal, fără nicio restricţie sanitară, după doi ani perturbaţi de pandemia de Covid. Semnul cel mai vizibil şi mai mediatizat al acestei reveniri la normal a fost momentul în care i s-a înmânat La Palme d’or lui Ruben Östlund. Cineastul suedez nu a ezitat să se ducă să-i pupe de două ori pe fiecare membru – masculin şi feminin – al juriului.

O ediţie politizată şi marcată de prezenţa lui Tom Cruise

Ediţia din acest an a Festivalului a fost, putem spune, una foarte politică, politizată. A venit pentru prima oară aici rusul Kirill Serebrennikov după ce în trecut, de două ori, a fost consemnat la domiciliu, la Moscova, din cauza unor obscure acuzaţii. Cu toate acestea şi în ciuda unui frumos film despre «Soţia lui Ceaikovski», copilul rebel al cinema-ului rus s-a întors cu braţele goale acasă la  Berlin, noua sa reşedinţă după ce a plecat din Rusia lui Vladimir Putin. Ucraina nu a lipsit nici ea anul acesta iar publicul a putut vedea în particular ororile produse de războiul de acolo graţie documentarului «Mariupolis 2» al cineastului lituanian Mantas Kvedaravicius, ucis la Mariupol pe când filma imaginele pe care le-am vizionat apoi noi la Cannes. Cum notează însă confraţii de la France 24, probabil că «amintirea cea mai marcantă a acestei ediţii a fost prezenţa pe Croazetă a lui Tom Cruise cu ocazia proiecţiei în premieră mondială a noului opus «Top Gun: Maverick». Fani isterizaţi de idolul lor, covorul roşu aglomerat pentru primirea starului american, patrula Franţei deasupra Palatului Festivalurilor lăsând dâre tricolore pe cerul însorit – show-ul a fost total şi de neuitat.

Pe lista marilor absenţi din acest palmares nu putem să nu-i cităm pe canadianul David Cronenberg şi al său «Crime of the Future», pe americanul James Gray venit cu superbul «Armageddon Time», un film despre New-York-ul anilor 80 dar nici pe românul Cristian Mungiu. Prezent în competiţie cu «R.M.N.», noul său film inspirat de evenimentul xenofob de la Ditrău de acum doi, a primit mai degrabă critici bune şi putea pretinde fără exagerare sau şovinims la un premiu. Nu i-a revenit însă nimic spre deosebire de Alexandru Belc care a prezentat în principala secţiune paralelă, Un Certain Regard, pelicula «Metronom» pentru care a primit, vineri seara, premiul pentru regie. In fine, Radu Jude, cunoscut şi el la Cannes, a venit anul acesta cu scurtmetrajul «Potemkiniştii» prezentat în secţiunea Quinzaine des réalisateurs.

Ediţia 2022 a Festivalului a fost aşadar marcată de trei mari teme: «refugierea în trecut, iubirile contrariate şi metafore în jurul creaţiei artistice. Pe scurt, schiţa unui tablou al epocii noastre marcate de o mare îngrijorare» scrie Le Monde. De partea sa, Libération regretă că «juriul a împărţit premiile de o manieră decepţionantă şi fără să-şi ia vreun risc». Mai optimist – şi mai just din punctul nostru d evedere – Le Figaro e de părere că «Festivalul s-a încheiat «en beauté», de o manieră superbă, atribuindu-i La Palme d’or cineastului suedez Ruben Östlund».

 
Palmaresul festivalului de film de la Cannes: Cinema-ul suedez confirmă că e competitiv dar regizorii belgieni sunt marii câştigători ai ediţiei 2022