Franţa repatriază 35 de copii şi 16 femei deţinute în lagărele de prizonieri jihadişti din Siria

35 de minori şi 16 mame fac parte din contingentul repatriat marţi dimineaţă la bordul a două avioane speciale – din care unul sanitar. O repatriere masivă şi inedită, prima de când a căzut «califatul» Daech în 2019. «Copii şi mamele respective se aflau în lagăre din nord-estul Siriei» precizează ministerul francez de externe.

Potrivit Parchetului naţional antiterorist (PNAT), din cei 35 de minori repatriaţi, 7 sunt copii izolaţi. De partea lor, mamele au vârste între 22 şi 39 de ani, sunt toate franceze cu excepţia a două dintre ele care au însă copii francezi, şi toate au fost date pe mâna autorităţilor judiciare franceze. În urma unor îndelungi interogatorii duse de serviciile de securitate interne şi de direcţia anti-teroristă, 8 dintre ele au fost déjà încarcerate preventiv, celelalte 8 urmând să cunoască repede aceaşi soartă. De partea lor, minorii au fost luaţi în grijă de serviciile sociale de ajutorare a copiilor cu excepţia unuia dintre ei care, fiind în prag de majorat, a fost şi el încarcerat preventiv pe motiv că «există elemente susceptibile de a demonstra că a participat la o asociaţie teroristă». Ceilalţi copii vor fi mai întâi examinaţi medical şi psihologic înainte de a fi daţi în grija unor familii franceze.

Repatrierea acestor copii şi mame a fost salutată de «Colectivul familiilor unite» care regrupează familii de francezi plecaţi în zona irakiano-siriană. Colectivul ceruse recent preşedintelui Emmanuel Macron «să-şi înceapă al doilea mandat repatriînd toţi copiii francezi» deţinuţi în Siria. Un prim pas a fost aşadar făcut dar după repatrierea aceasta, ar mai fi deţinuţi în lagărele din nord-estul Siriei controlate de kurzi vreo 150 de copii şi mame.

Soarta acestor «rude» de jihadişti revine regulat în dezbaterea politică franceză de trei ani încoace, mai exact de când forţele Daech au fost învinse militar pe teren. Parisul a refuzat însă până acum repatrierea lor masivă, analizând doar de la caz la caz situaţiile, pe motiv că respectivele persoane pot fi judecate şi la faţa locului, în Siria. Repatrierea colectivă de acum marchează aşadar o ruptură cu politica actuală. Întrebarea care se pune este ce sau cum se explică acest reviriment al Parisului.

Într-o lungă anchetă pe această temă, ziarul Le Monde ne reaminteşte că printre ţările europene, Franţa a fost tot mai izolată în politică ei numită «de la caz la caz». Toate celelalte state europene precum Belgia, Finlanda, Danemarca, Suedia, Olanda sau Germania – să nu uităm că vreo 5.000 de europeni au plecat pe frontul irakiano-sirian între 2013 şi 2017 – au decis treptat să-i repatrieze pe toţi copii lor şi pe mamele acestora când acest lucru a fost posibil. E totodată adevărat că Franţa a avut mult mai mulţi cetăţeni în lagărele siriene decât celelalte ţări. Inaugurarea recentă a unei noi unităţi penitenciare rezervate femeilor jihadiste a dat administraţiei franceze capacităţi de acţiune sporite.

Totodată, presiunile asupra Palatului Elysée – acolo unde se decide soarta acestor copii şi femei – deveneau tot mai mari. Personalităţi de primplan precum neuropsihiatrul Boris Cyrulnik sau actriţia Carole Bouquet, au lansat apeluri şefului statului. La fel şi Apărătoarea drepturilor, Claire Hédon, care a estimat că «refuzul Franţei de a-i repatria pe aceşti copii le încalcă dreptul la viaţă dar şi pe cel de a nu fi supuşi unor tratamente inumane şi degradante». Tot pe plan intern, Comisia naţională consultativă a drepturilor omului emisese un aviz în favoarea repatrierii în timp ce, la nivel european, Curtea europeană a drepturilor omului fusese şi ea sesizată de mai multe familii de jihadişti şi copii deţinuţi. «O condamnare de la CEDO ar fi pătat imaginea lui Emmanuel Macron în Europa», notează Le Monde. Nu în ultimul rând ONG-uri precum Amnesty International, Human Rights Watch dar şi Unicef sau Comitetul ONU pentru drepturile copiilor acuzaseră Franţa că «încalcă drepturile copiilor francezi deţinuţi în Siria omiţând să-i repatrieze».

În fine, «contextul intern francez este acum favorabil unei astfel de operaţiuni. Alegerile au trecut iar procesul atentatelor din 13 noiembrie 2015 s-a terminat. În plus, terorismul nu mai este principala prioritate a opiniei publice franceze cum era acum 3-4 ani», conchide acelaşi Le Monde.