În 1990, Jacques Chirac – pe vremea când era primar al capitalei, se angajase, într-o emisiune televizată, ca trei ani mai târziu să înoate în Sena, de față cu martori, pentru a arăta că apa este curată. Un angajament ce nu a fost vreodată realizat.
Dar, visul de a face o baie în Sena tot revine însă.
Iar în 2016, un alt edil-șef – de această dată la putere se afla Anne Hidalgo iar ea afirma, la rândul ei, că dorește să se poată înota în Sena.
Anne Hidalgo miza pe Jocurile Olimpice din 2024 pentru accelerarea depoluării Senei iar astfel, toți parizienii să poată profita de acest fluviu, odată ce jocurile olimpice se vor încheia.
Peste doar 2 ani, în această apă, pe o porțiune aflată în apropierea podului Alexandre III, deci chiar în inima capitalei, se vor derula probele de natație maraton – 10 km de înot în apă deschisă, de triatlon și de para-triatlon.
Pentru moment, înotul în Sena este interzis, în baza unui ordin prefectoral, ce este în vigoare și la ora actuală, din 1923 încoace – adică, de aproape 100 de ani. Cine nu respectă decizia, riscă o amendă de 15 euro.
Nu amenda împiedică parizienii să se scalde aici, ci, apele uzate și metalele grele care se regăsesc în Sena.
Chiar dacă apa, așa cum este ea acum, nu a fost niciodată într-atât de bună, ea nu poate fi utilizată pentru scăldat, dacă ne uităm la ce spun directivele europene.
Până să vină pandemia de Covid, anual, în jur de 8 milioane de turişti se plimbău cu vaporaşele pe Sena. Iar, în fiecare zi, două milioane de tone de mărfuri tranzitau artera fluvială a Parisului. În 2020 și 2021, traficul maritim pe Sena a fost aproape în totalitate oprit astfel că, automat, calitatea apei este alta.
De fapt, în această apă se regăsesc două bacterii care pot provoca gastro-enterită, otite, rinite și laringite.
Aceste bacterii se dezvoltă cu ajutorul peștilor și ajung în Sena prin intermediul apelor uzate. În Paris, toate canalele de scurgere sunt direct legate la canalizările prin intermediul cărora este evacuată apa utilizată de fiecare parizian.
Iar când plouă prea mult, sistemul este saturat iar stațiile de epurare a apei nu pot gestiona surplusul de apă iar el ajunge în Sena.
Primăria Parisului mizează pe construcția unui nou bazin de retenție, care ar permite stocarea echivalentului a 20 de piscine olimpice. Primăria capitalei susține că acest bazin va reduce cantitatea de deșeuri ce ajunge în Sena.
Dar, o soluție miracol nu există. În cazul în care, se va înregistra vreo ploaie torențială cu câteva zile înainte de deschiderea Jocurilor Olimpice, surplusul de apă va ajunge tot în Sena, explică specialiștii.
Per total, bugetul operațiunilor de depoluare se ridică la 1,4 miliarde de euro. Primăria este foarte încrezătoare și susține că lucrările necesare se vor încheia înainte să înceapă probele olimpice.
Oricum, nu există niciun plan B, a atenționat deja adjunctul primăriței Hidalgo.
De fapt, obiectivul primăriei nu este, în instanță, înotul în fluviu, ci, așa cum s-a exprimat Anne Hidalgo, “o recucerire ecologică a Senei și a malurilor ei”. Adică, diversificarea ecosistemului Senei.
Numărul de specii de pești s-a triplat în 50 de ani, de la 10 specii câte existau în 1970 la 32 de specii observate în 2020. Rămâne de văzut dacă se va putea înota alături de ei.
Revista Presei
Top articole
