Concert de aniversare pentru Jean-Claude Pennetier, la Festivalul de la Roque d’Anthéron, cu participarea pianistei Mara Dobrescu (Interviu)

Mara DOBRESCU: Este, în primul rând, un om extraordinar, mi-aminteşte un pic de Liszt pentru că are mai multe vieţi într-una singură. Apoi, este un pianist extraordinar, este un om care a făcut teatru, este un om interesat de spiritualitate, chiar de ortodoxie. Mă consider deci foarte norocoasă de a-l cunoaşte şi, iată, de a concerta alături de el.

Vasile DAMIAN: Aţi evocat interesul lui Jean-Claude Pennetier pentru spiritualitate. Să precizăm că el este chiar preot ortodox…

M.D: Exact şi asta puţină lume o ştie. Eu l-am cunoscut pe Jean-Claude Pennetier acum câţiva ani, când era doar diacon. Între timp, a devenit preot. În 2014 am avut şansa de a fi împreună cu el la Bucureşti. Eram căsătorită déjà de 10 ani cu dirijorul Nicolas Krüger dar am decis să facem şi o căsătorie religioasă iar Jean-Claude ne-a făcut onoarea şi plăcerea de a fi preotul acelei ceremonii care a avut loc deci în Bucureşti.

V.D: Bucureşti 2014, an şi loc în care aţi concertat cu el la Ateneul român în cadrul Concursului Enescu…

M.D: Exact! A fost pentru mine o săptămână absolut extraordinară. Mai întâi acest recital la 4 mâini susţinut la Ateneu iar două zile mai târziu, căsătoria religioasă celebrată de Jean-Claude Pennetier. A fost ceva extraordinar!

V.D: Să revenim la concertul-aniversar de duminica viitoare, 14 august. Cum se va derula seara? Am văzut că sunteţi cel puţin 14-15 muzicieni în program şi nu toţi sunt pianişti…

M.D: Idea a fost de a face o serată foarte festivă. René Martin (creatorul, organizatorul şi directorul artistic al Festivalului de la Roque d’Anthéron) l-a întrebat pe Jean-Claude Pennetier pe cine ar vrea să invite la această serată. Jean-Claude şi-a invitat prietenii muzicieni să i se alăture ca să poată împărţi claviaturile cu el. Sunt lucrări la care vom fi 4 pianişti adică 8 mâini pe 2 piane. Va veni deci Trio Wanderer dar şi prietenii lui de o viaţă precum Christian Ivaldi care va interpreta faimoasa fantezie de Schubert – cred că va fi un moment în care vom avea toţi lacrimi în ochi. Vor fi prezenţi de asemenea Marie-Josèphe Jude, Florent Boffard, Claire Désert, Emmanuel Strosser, Paloma Kuider, Hidéki Nagano, Nathanaël Gouin, Sélim Mazari ca să-i amintesc doar pe pianişti.

Este fantastic pentru că de obicei facem astfel de aniversări după ce o personalitate nu mai e printre noi. De aceea mă bucur, mă bucur din suflet că această serată o vom împărtăşi cu publicul avându-l pe Jean-Claude Pennetier alături de noi.

V.D: Am remarcat un repertoriu destul de ecletic – Bach, Brahms dar şi Wagner şi Bizet. Care a fost numitorul comun? Cum au fost alese diversele piese pe care le veţi interpreta unii şi alţii?

M.D: Nu a fost deloc simplu! Ştiţi cum e. Cu cât sunt mai multe capete, cu atât sunt mai multe idei. Fiecare dintre participanţi a propus ceva. Idea era să cântăm cât mai mult împreună, la două sau mai multe piane, la 4 sau 8 mâini, şamd. Fiecare a propus diverse bucăţi, în funcţie de afinităţile sale, piesele pe care vroia să le interpreteze. Eu de exemplu mă bucur nespus că voi fi una din interpretele Concertului brandenburgic nr. 3 de Bach. Este fantastic pentru că noi pianiştii nu avem de obicei asta în repertoriu dar iată că graţie unei transcripţii vom putea interpreta acest concert. Apoi voi interpreta Prélude à après-midi d’un faune de Debussy, o lucrare pe care o interpretasem în versiunea lui Schönberg pentru mic ansamblu. În fine, în program au fost alese Jeux d’enfants de Bizet. Fiecare pianist va interpreta cu Jean-Claude Pennetier unul sau două din aceste «jocuri». Mi-am premis să-mi exprim dorinţa ca interpreteze una din lucrări care se numeşte «Petit mari, petite femme». În amintirea momentului din Bucureşti, din acea săptămână din 2014 despre care v-am vorbit, am spus că trebuie neapărat să interpretăm această lucrare care este pe deaasupra foarte frumoasă, schumanniană.

V.D: Să evocăm puţin Festivalul de la Roque d’Anthéron. Am vorbit şi acum doi despre el cu Dvs, atunci când aţi fost ultima dată pe scenă acolo. Era important ca această aniversare să se petreacă la acest prestigios festival de pian ?

M.D: Da, cu siguranţă, deoarece Jean-Claude Pennetier cred că a fost de la bun început invitat la acest festival. Este prezent acolo aproape în fiecare an. Cred că este locul cel mai potrivit în care această aniversare putea avea loc.

V.D: Suntem în plină vară adică în plin sezon al festivalurilor. Ce proiecte de viitor – mai mult sau mai puţin apropiat – aveţi?

M.D: În această vară îmi pregătesc următoarele concerte iar toamna o să fie foarte rodnică. La început de septembrie voi pleca la Veneţia pentru un concert în cadrul unei serate Cartier pentru lansarea filmului «Metanoia» pe care l-au realizat. Apoi, împreună cu cvartetul Face à Face despre care publicul de la RFI a auzit déjà, vom fi la Besançon. Pe 25 septembrie voi avea un foarte frumos concert, tot în cadrul unei serate Cartier, la Konzerthaus din Viena, în cadrul căruia voi interpreta Triplul concert de Beethoven împreună cu violonista Manon Gally, violoncelistul Kacper Nowak şi orchestra de cameră din Viena dirijată de Simone Menezes. Voi reveni cu mult drag şi în România la festivalul Classic for Teens din Focşani. În fine, pe 2 octombrie îmi voi lansa noul disc, «Le fruit du silence» la Festivalul Muse et piano de la muzeul Luvru din Lens, lansarea pariziană a discului urmând să aibă loc pe 14 octobrie la Scala din Paris. De asemenea, voi da un concert-omagiu pentru Clara Haskil la Berck. Pianista de origine română a stat 4 ani acolo pentru a urma un tratament medical. Am deci onoarea de a da acest concert şi se va pune şi o placă comemorativă în locul în care ea a stat 4 ani.

V.D: Am vorbit despre viitor, să întoarcem puţin capul spre trecutul apropiat întrucât am văzut că la începutul lui iulie aţi organizat la Lille o serată caritabilă. Este importantă pentru Dvs. această impliccare asociativă?

M.D: Da, este foarte foarte importantă. De câţiva ani – poate 6 ani – particip anual la această serată organizată de clubul Rotary din Lille în biserica Sainte-Catherine. Este o serată foarte importantă pentru că în fiecare an se strâng foarte mulţi bani pentru asociaţii care ajută homeleşi, pentru asociaţii care-i ajută pe copii să-şi cumpere diferite proteze, pentru asociaţii care îi îngrijesc pe bolnavii aflaţi la sfârşitul viaţii. Întotdeauna am lacrimi în ochi când le înmânez banii colectaţi. Le spun că ei sunt eroii, cei care se zbat zilnic. Cert, noi, graţie muzicii putem să creăm o seară de bucurie şi de speranţă dar asta e tot ce putem face pentru a-i ajuta şi le da curaj pentru a continua aceste acţiuni. Deci, într-adevăr, este foarte foarte important şi drag mie acest eveniment.