Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Cronica bilingvă / Chronique bilingue N° 240. Equitation pe crețurile mării

sanziene.jpg

Ielele, nimfele pădurii care aduc moartea bărbaților.
Ielele, nimfele pădurii care aduc moartea bărbaților.
Sursa imaginii: 
mgnews.ro

Poate că n-o știți nici dumneavoastră, cum n-am știut-o nici eu atâta vreme, cette légende dont fait état Mihail Sadoveanu dans un petit texte publié il y a plus de cent ans, legendă împinsă în uitare de istoria modernă răscolită, de atunci încoace, de mai multe și felurite regimuri politice, de două războaie mondiale, de revoluții și de tranziții dont l’éclat fait pâlir les fables anciennes. C’est bien dommage : ces récits apocryphes sont édifiants justement parce qu’ils font pièce à l’Histoire factuelle prin care savanții zilei vor să ne convingă că marea nu-i decât un șir de valuri care merg la răsărit sau la apus sau mai într-o parte, mai sus, mai jos, după cum bate vântul.

Născocită fără doar și poate dans la deuxième moitié du XIXe siècle, cette légende fait fi de la chronologie. A la façon de toutes ces histoires édifiantes mai aproape de poveștile cu zâne și de pildele biblice decât de prelegerile savante, și aceasta adună într-o narațiune fictivă personaje care-și pierd identitatea istorică pour ne garder qu’une couleur symbolique, le panache d’un idéal qui n’est peut-être pas de ce monde. Il n’en reste pas moins que ce récit fantasque en dit long autant sur les rapports des Roumains avec la France, que sur une certaine façon de considérer le pouvoir politique și chiar despre ceea ce sunt, la rădăcina lor, două popoare care, situate fiecare la o altă margine a unui aceluiași continent, se află de multă vreme, și indiferent de discursul politic versatil și circumstanțial, dans une sorte de communauté mentale, utile dans la mesure où chacun pourrait – spun „ar putea” și subliniez! … dans la mesure où chacun pourrait être un repère pour l’autre, indiferent, repet, de discursul politic versatil și circumstanțial.

Este poate util să vă aduc aminte că, din câte se poate presupune, cette légende est née au moment où en France il y avait le Second Empire tandis qu’en Roumanie une poignée d’hommes politiques préparaient un  coup d’Etat ca să înlăture de la putere domnitorul ales și să înscăuneze în locul lui un principe străin, ce qu’ils ont réussi en février 1866.

Trăiau odată, spune legenda, într-un ungher de lume qui n’est pas nommé, preuve, s’il en fallait, que la sagesse des peuples n’a que faire de la géopolitique! Trăiau odată un moș și o babă, dont nous ignorons aussi s’ils étaient riches ou pauvres, preuve, s’il en fallait, que la sagesse des peuples n’a que faire des indices économiques! Acești doi oameni, despre care nu știm decât că erau cuviincioși și de bine, se désolaient de n’avoir pas d’enfants. Și cum umblau ei așa, purtându-și amărăciunea pe un drum oarecare, iată că le iese înainte o cerșetoare. Ils mettent quelques sous dans sa sébile et veulent passer leur chemin. Cette pauvre femme les arrête et leur demande la raison de la détresse qui se lit sur leurs visages. Ils lui font part de leur chagrin fără să știe că vorbesc cu Maica Domnului care-i blagoslovește și-i vestește că Domnul le va dărui copiii pe care și-i doresc, care vor fi oameni de seamă, meniți să domnească. Par miracle „baba”, se trouve enceinte de jumeaux mais, je cite Sadoveanu : „Tot o veste de sus a hotărât ca cei doi prunci, spre a nu se dușmăni pentru împărăție, să fie despărțiți. Să ducă pe unul moșneagul în împărăția lui Soare-Apune și cestălalt să rămână cu baba.”Ces deux enfants tellement exceptionnels, don du ciel, voués à régner l’un au Levant et l’autre au Ponant du continent sont Napoléon Ier et Alexandru Ioan Cuza, „domnul poporului”, cum i se spunea.

Nu știu ce-o fi fost în mintea celui care, ignorant peut-être qu’une cinquantaine d’années sépare la naissance de ces deux personnages, ou s’en fichant pas mal de ce détail, a născocit această legendă și a spus-o și altora care l-au crezut bizuindu-se pe-un adevăr de dincolo de realitatea imediată. Je laisse chacun maître de choisir à son gré tâlcul acestei parabole, à cela près qu’en ce qui me concerne, dintr-o dată, tare mi se par nătânge cărțile acelor istorici care, călare pe crețurile mării, strigă în mai multe limbi culte că România și românii nu sunt decât o legendă. Păi tocmai! Legendele sunt deseori mai grăitoare decât realitatea.

 
Virgil Tànase despre "Equitation pe crețurile mării"