Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Mugur Vărzariu, fotojurnalist: «Mi-am propus ca prin fotografiile mele să contribui la reconcilierea între mineri şi societatea românească»

mv_-_mina_vulcan.jpg

Mina Vulcan, 25 martie 2021.
Mina Vulcan, 25 martie 2021.
Sursa imaginii: 
Mugur Varzariu

La Perpignan (sudul Franţei) continuă a 34-a ediţia a Festivalului «Visa pour l’image», cel mai mare festival consacrat fotojurnalismului. Pentru al 4-lea an, clişee şi imagini video realizate de fotoreporterul şi documentaristul român Mugur Vărzariu au fost prezentate specialiştilor, presei şi editorilor prezenţi la eveniment. Anul acesta au fost proiectate fotografii din documentarul intitulat «Sfârşitul unei epoci» care relatează situaţia din minele din Valea Jiului. Ne-am întâlnit cu Mugur Vărzariu şi l-am întrebat pentru început despre importanţa acestui festival. Foarte repede s-a ajuns însă şi la chestiunea romilor – abordată în numeroase reportaje ale fotoreporterului român – dar şi la imposibilitatea de a edita cărţi de calitate cu fotografii în România.

Mugur VARZARIU: «Visa pour l’image» este important în primul rând pentru că adresează acest segment al jurnalismului de calitate. Cred că are o contribuţie majoră în stabilirea unor principii şi standarde de moralitate într-o industrie care de multe ori tratează subiecte extrem de sensibile şi în care am observat cu toţii că am evoluat ca societate. În ultimii ani, ceea ce era valabil acum 10-15 ani, a devenit din ce în ce mai controversat şi oamenii au trebuit să se adapteze noilor realităţi. «Visa pour l’image» întotdeauna a promovat principiile fotojurnalismului responsabil, etic, cu nişte condiţii şi responsabilităţi din partea autorului care să transceadă orice fel de urmă de îndoială iar eu ader la aceste principii.

Vasile DAMIAN: După ce aţi fost în Siria, după ce v-aţi ocupat de romi, de data aceasta la «Visa pour l’image» s-au prezentat imagini din ultimul Dvs. reportaj de amploare intitulat «Sfârşitul unei epoci» realizat în minele din Valea Jiului şi publicat în revista Newsweek România. Cum şi de ce aţi lucrat pe această temă?

M.V: Au trecut mai bine de 30 de ani de la nefericitele evenimente din 1990 (prima mineriadă) care au avut un efect nefast şi o contribuţie negativă în ceea ce a însemnat, din punctul meu de vedere, parcursul democratic al României în această perioadă. Am considerat însă că după 30 de ani, s-au întâmplat câteva lucruri esenţiale. În primul rând, generaţia aceea de mineri a ieşit la pensie, deci azi nu mai este aceeaşi generaţie în mine. În al doilea rând, cei responsabili de faptele de atunci au plătit cu ani grei de închisoare. În al treilea rând, nu trebuie să uităm că electricitatea dată de ei de-a lungul anilor a contribuit la lumina pe care românii au avut-o în casele lor şi, într-un fel, a contribuit şi la progresul întregii societăţi. Mi-am propus aşadar ca prin acest material să contribui la o reconciliere între mineri şi societatea românească în ansamblul ei.


Sursa imaginii: 
Mugur Varzariu

V.D: Cum s-a reconciliat minerul cu fotojurnalistul? Cum aţi fost primit de ei, cum de v-au lăsat să realizaţi aceste imagini?

M.V: Din experienţa mea, şi am lucrat pe diverse teme sociale, ca la orice început există tot felul de, să le numim “mici suspiciuni”, de ambele părţi. Si eu pot să mă gândesc că printre ei sunt mineri care şi azi m-ar lua la bătaie iar ei se pot gândi că eu fac parte din tagma jurnaliştilor corupţi, neinteresaţi de adevăr ci doar de scandal şi lucruri mai puţin etice. Lucrurile s-au reglat însă foarte repede pentru că eu nu ştiu mulţi fotografi care să reuşească performanţa să viziteze, muncind, patru abataje, să ajungă în subteranul tuturor minelor din Valea Jiului. Performanţa este greu de egalat chiar de mineri adică sunt mineri care nu au văzut decât o singură mină în timp ce eu le-am văzut pe toate. Asta a fost un lucru pe care ei l-au înţeles, respectat şi apreciat. Apoi, la ultima mină, nu am avut mult timp la dispoziţie, mi s-au dat doar câteva ore şi de aceea m-am grăbit şi m-am accidentat, mi-am rupt genunchiul, am avut o ruptura de menisc. Am strâns însă din dinţi, am coborât în subteran cu minerul care trebuia să mă însoţească. M-am pus în patru labe şi am făcut un test ca să văd dacă pot să mă târăsc pe burtă şi când am văzut că pot, am mers 4 km cu piciorul rupt până în abatajul de la Lupeni iar ultimii 200 de metri i-am făcut târâş. La fel, am ieşit apoi pe picioarele mele. Minerii mi-au spus atunci că sunt singurul om pe care îl cunosc care s-a accidentat dar a intrat şi a ieşit de unul singur, fără să fie ajutat de echipele de salvatori. Asta ajută la respectul pe care îl câştigi şi la respectul reciproc.



Sursa imaginii: 
Mugur Varzariu

V.D: Aţi amintit de subiectele de societate pe care le-aţi abordat în reportajele Dvs. Am văzut că v-aţi aplecat mult asupra chestiunii romilor, aţi făcut multe fotografii cu ei cu toate că este vorba de un subiect foarte «delicat» în România. Nimeni sau prea puţină lume vorbeşte astfel despre acest subiect.

M.V: Subiectul romilor nu este unul facil. E un subiect greu abordabil şi de aceea reţineţi că eu am reuşit performanţa să aduc la «Visa pour l’image» doi ani la rând imagini cu romii din România. Asta înseamnă că oricât de dezagreabil ar fi pentru unii, mai mult sau mai puţin rasişti, un anumit subiect, dacă ai calitatea necesară a poveştii, umanitatea, compasiunea şi calitatea imaginilor, subiectul răzbate până la urmă.

Carmen, 10 ani, fetità de etnie romà în fata zidului pe care primarul de Baia Mare Catalin Chereches l-a construit în jurul cartierului locuit de romi. 14 iulie 2011.
Carmen, 10 ani, fetità de etnie romà în fata zidului pe care primarul de Baia Mare Catalin Chereches l-a construit în jurul cartierului locuit de romi. 14 iulie 2011.
Sursa imaginii: 
Mugur Varzariu

V.D: Si cum e primit în România subiectul, pentru că în Occident ştim cum e primit?

M.V: În Occident e primit cu respect. În România, intervine o lipsă acută de educaţie care îi face pe foarte mulţi să nu înţeleagă faptul că eu sunt un fotograf care prezintă nişte realităţi şi nişte cauze sociale. Mulţi consideră că fac de ruşine România. Mi s-a spus lucrul acesta. Dar nu eu fac de ruşine România. Cei care perpetuează rasismul, cei care contribui ela menţinerea acestei situaţii în care se găsesc romii, cei care îi demolează, cei care îi maginalizează, cei care îi trimit să trăiască pe groapa de gunoi, sunt cei care fac de ruşine România pentru că ei sunt cei care creează această problemă. Nu fac de ruşine România cei care vorbesc despre ea şi încearcă să o rezolve.


Tabara de la Craica, locuita de romii din Baia Mare, a fost evacuata de primarul Catalin Chereches. 30 aprilie 2012.
Tabara de la Craica, locuita de romii din Baia Mare, a fost evacuata de primarul Catalin Chereches. 30 aprilie 2012.
Sursa imaginii: 
Mugur Varzariu

V.D: Ce proiecte de viitor aveţi? Am văzut că se va publica o carte a Dvs. intitulată “Loving Romania”.

M.V: Îmi pare rău că am ajuns la discutia asta dar trebuie să vă spun că în România e destul de trist,  nu reuşeşti să publici ceva cu ajutorul niciunui forum. Mi-aduc aminte că au fost materiale cu conţinut pornografic şi cu minori, finanţate de Fondul naţional pentru cultură. Materiale de calitate însă, eu nu am reuşit să promovez în România cu ajutorul cuiva în schimb am găsit editori în Franţa care m-au invitat la sfârşitul lunii septembrie, o săptămână, undeva în apropiere de Lyon unde voi edita toată munca mea de 12 ani încoace, legată de România. Vom scoate astfel o primă carte despre România.


Copil rom care culege fier vechi, tabàra Craica, Baia Mare, 12 mai 2012.
Copil rom care culege fier vechi, tabàra Craica, Baia Mare, 12 mai 2012.
Sursa imaginii: 
Mugur Varzariu

 
Ascultati interviul cu fotoreporterul Mugur Varzariu