Molière, celebrat în două expoziţii : una la Biblioteca naţională a Franţei, alta la Opera din Paris (VIDEO)

Expoziţia «Molière, le jeu du vrai et du faux», titlu pe care l-am tradus liber «Molière, jocul cu adevărul şi falsul», este găzduită în sediul Richelieu al BnF, o clădire complet renovată şi redeschisă recent publicului.

Expoziţia prezintă piese inedite precum costume de scenă, machete de decoruri, tablouri, desene, afişe şi sculpturi dar şi o serie de caiete şi registre de socoteli de pe vremea lui Molière. Cum notează curatorii expoziţiei, aceasta este «o invitaţie de a-l redescoperi şi celebra pe autorul din trecut a cărui operă este mai departe de actualitate».

«O viaţă de legende», «Molière, clasic sau modern» şi «Molière, autor universal», sunt temele abordate în diversele săli ale galeriei Mansart, o sală ce datează din epoca lui Molière dar care, pe atunci, era destinată să găzduiască colecţiile cardinalului Mazarin.

Astăzi, expoziţia consacrată lui Molière încearcă să demonteze legendele şi miturile legate de viaţa marelui dramaturg, un om de litere care şi-a dat dealtfel numele limbii franceze, «limba lui Molière». Joël Huthwohl, curatorul expoziţiei şi director al departamentului Artele spectacolului la BnF, ne reaminteşte că «Molière s-a jucat mult cu noţiunile de adevăr şi fals. De exemplu, în Bolnavul închipuit, el se foloseşte de falsa moarte a bolnavului, Argan, pentru a scoate la lumină adevăratele sentimente ale soţiei sale Béline, care în fapt nu-l iubea deloc. În mai toate piesele sale, Molière caută adevărata natură a omului. De aceea, tema jocului cu adevărul şi falsul ni s-a părut extrem de bogată la Molière» ne spune curatorul.

Tot expertul ne reaminteşte că «viaţa lui Molière – pe adevăratul său nume Jean-Baptiste Poquelin -  este, în mare parte, o viaţă de legende, pentru că era cineva foarte celebru iar în jurul legendelor, omul vrea să creeze poveşti. Există foarte puţine arhive, lucru care a lăsat loc liber imaginaţiei. Încă de la începutul secolului XVIII, avem false anecdote despre căsnicia sa, despre bolile sale şi chiar s-a spus că Molière ar fi mâncat la masa lui Ludovic al XIV-lea, lucru imposibil ţinând cont de regulile Curţii regale» afirmă Joël Huthwohl.

Printre alte exemple de zvonuri care au circulat şi mai circulă şi azi despre Molière, să amintim că multă vreme s-a crezut că Molière a murit pe scenă ori el a murit la el acasă. S-a mai spus că Molière ar fi murit singur, departe de ai săi. Ori, el a murit înconjurat de ai săi, în casa lui de pe actuala rue Richelieu, nu departe de Comedia franceză care însă pe vremea lui Molière … nu exista. S-a mai povestit că Molière era un actor amărât, fără bani, plecat ani de zile pe drumurile provinciei franceze. Ori, trupa lui Molière era una importantă, bine instalată şi subvenţionată fiind foarte apropiată casei regale şi în particular fratelui regelui. În fine, Molière nu era deloc sărac. Ba dimpotrivă, era un burghez parizian care trăia confortabil.

A doua expoziţie inaugurată marţi la Paris este găzduită de biblioteca-muzeu a Operei Garnier. Mai puţin bogată decât sora mai mare de la BnF, expoziţia «Molière en musiques», «Molière în muzici», se apleacă asupra prezenţei muzicii şi dansului în operele lui Molière. Cele două arte sunt prezente în aproape jumătate din piesele lui Molière. Graţie marelui dramaturg, ia naştere ceea ce se numeşte «comedia-balet». De-a lungul carierei sale, Molière s-a asociat cu mai mulţi muzicieni, începând cu Jean-Baptiste Lully şi Marc-Antoine Charpentier. De patru secole încoace, alţi compozitori dar şi coregrafi s-au inspirat apoi din Molière. Dealtfel, expoziţia de la operă revine asupra relaţiei compozitorilor şi coregrafilor cu textele lui Molière, «între adevăr istoric şi creaţii de opere noi» ne avertizează curatorii.

Construită în 5 secţiuni, expoziţia ne descrie mai întâi cum s-a inventat, în secolul XVII comedia-balet. Aflăm astfel că toate comediile-balet lui Molière, cu excepţia a două dintre ele, au fost comandate de regele Ludovic al XIV-lea pentru a fi apoi prezentate la serbările  date la curtea regală. Între 1664 şi 1671, adică în doar 7 ani, Molière şi Lully vor colabora la 11 comedii-balet şi o tragedie-balet. În 1672 Molière şi Lully se ceartă iar dramaturgul va continua colaborarea – pentru o singură piesă pentru că după aceea va deceda – cu Charpentier.

Următoarele secţiuni ale expoziţiei de la opera Garnier revin asupra renaşterii comediilor-balet începând cu mijlocul secolului XVIII şi felului în care s-au creat opere comice inspirate de piesele lui Molière. În fine, organizatorii evenimentului reamintesc pe final cum în zilele noastre, regizorii înlocuiesc muzica clasică cu compoziţii noi sau, adesea din motive financiare, renunţă pur şi simplu la muzică când montează o piesă a lui Molière.