Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Le Monde despre lumea apocaliptică pe care o descriu cineaştii din Europa de Est

rmn_2.jpg

Filmul R.M.N. al lui Cristian Mungiu, lansat acum o lunà în cinematografele franceze, mai ruleazà si acum, o performantà pentru o astfel de peliculà.
Filmul R.M.N. al lui Cristian Mungiu, lansat acum o lunà în cinematografele franceze, mai ruleazà si acum, o performantà pentru o astfel de peliculà.
Sursa imaginii: 
Youtube/Le Pacte

Ziarul Le Monde publică o lungă analiză despre filmele est-europene care ajung pe marile ecrane din Franţa. «La cineaştii din Europa de Est, crimele trecutului, de cele mai multe ori antisemite şi trecute sub tăcere, revin în forţă» notează influentul ziar francez.

«În Europa de Est, dacă este să ne luăm după filmele cele mai tari care ne parvin de acolo, soarele a încetat să răsară. În schimb, o noapte anticipată a Apocalipsei întunecă cerul».

Introducerea articolului din Le Monde, semnată de criticul de cinema Jacques Mandelbaum, nu te îndeamnă să mergi în sălile obscure din Franţa ca să vezi filme estice. Mai ales că acelaşi semnatar continuă: «Fiarele sunt lăsate libere să fugă prin codrii, crimele şi corupţia, prostia şi măcelul, cuprind o lume otrăvită de ura tuturor contra tuturor. Un nor de de filme terifiante venite din Est ne sunt depuse, de câţiva ani, pe marile noastre ecrane» mai scrie Le Monde.

Criticul francez enumeră apoi filmele care l-au marcat în aceşti ultimi ani. Patru ruseşti, două ucrainene, două ungureşti, două româneşti«Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari» al lui Radu Jude şi «R.M.N.» al lui Cristian Mungiu – şi un film georgian.

În opinia ziaristului francez, temele care bântuie aceste pelicule sunt ura faţă de celălalt, revenirea în forţă a forţelor primitive, distrugerea prin foc, şamd.

«La primul capitol găsim o sumbră revenire a populismului, a rasismului, a antisemitismului. O familie evreiească este gonită dintr-o republică caucaziană pe cale să cadă pradă islamismului în filmul «Tesnota - Apropiere» al lui Kantemir Balagov. Un masacru ascuns – «Shoah prin gloanţe» din Ucraina - în filmul «Babi Yar» al lui Serghei Lozniţa. Negaţionismul contemporan din România prin reconstituirea spectaculoasă a masacrării a 20.000 de evrei din Odesa de către trupele mareşalului Antonescu în «Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari». O crimă de război comisă pe teritoriul sovietic de către fasciştii unguri în timpul celui de-al doilea război mondial în «Natural light» al lui Dénes Nagy. Apelul la linşarea unor brutari srilankezi dintr-un sat din România în pelicula «R.M.N.» a lui Cristian Mungiu.»

«Toate aceste teme de fond dau naştere la figuri care provoacă şi mai multă frică, cum ar fi pădurea sumbră, zgomotoasă, densă şi friguroasă. Acestei umezeli profunde a pădurii îi răspunde aprinderea seacă şi inevitabilă a incendiului. Biserici făcute cenuşă, apartamente incendiate, şamd.» mai scrie Le Monde.

În finalul cronicii sale, autorul e de părere că «nu din întâmplare aceste viziuni apocaliptice ne vin din Europa orientală, zonă aflată pe teritoriul prăbuşit al calotei glaciare sovietice. Speranţa unei încălziri paşnice s-a spulberat demult, din cauza a două flageluri: trezirea identitară şi convertirea fulgerătoare la ultraliberalismul globalizat. Între gârla primitivă şi jungla contemporană, mulţi dintre aceşti creatori şi mai ales cei din Rusia nu au altă alegere decât aceea a exilului. O alegere costisitoare pentru regizori ale căror creaţii sunt subordonate relaţiei organice care îi leagă de mediul lor» conchide Le Monde.

 
Le Monde despre lumea apocaliptică pe care o descriu cineaştii din Europa de Est