Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Pe urmele iei românești: Casa Christian Dior și-o însușește iar statul tace

detaliu_camasa_din_bihor_fotografiat_de_andreea_diana_tanasescu_pentru_programul_give_back_credit_care_are_ca_scop_identificarea_si_conservarea_unui_patrimoniu_imaterial.jpg

Detaliu camasa din Bihor, fotografiat de Andreea Diana Tanasescu pentru programul Give Back Credit care are ca scop identificarea si conservarea unui patrimoniu imaterial.
Detaliu camasa din Bihor, fotografiat de Andreea Diana Tanasescu pentru programul Give Back Credit care are ca scop identificarea si conservarea unui patrimoniu imaterial.
Sursa imaginii: 
Andreea Diana Tanasescu - președinta Asociației La blouse roumaine IA

Mergem pe urmele iei românești, în trecut dar ne uităm și la faptul că în prezent nu există niciun muzeu, în România, care să o onoreze așa cum ar trebui și să o așeze la loc de cinste. Este sustrasă, la propriu, de marii creatori de modă, de case celebre din lumea întreagă, care, o regândesc și o vând pentru sume greu de pronunțat.

Despre cămașa cu altiță, așa cum a fost ia românească inclusă în patrimoniul imaterial al umanității, Cristina Teacă a stat de vorbă cu Andreea Diana Tănăsescu - este fondatoarea comunității La blouse roumaine și președinta Asociației La blouse roumaine IA.

Andreea Diana Tănăsescu: «Este o taină și un mister deoarece nu se știe cu exactitate acel punct originar, de unde a început totul. Ştim însă că însemnele de pe ie le regăsim în ceramica de Cucuteni și în toată arta tradițională românească. Se pare că inițial ele au fost tatuate pe corp iar apoi ele au fost țesute pe pânză. Este un mister dar, se pare că vine din vremuri imemoriale, din perioada preistorică. A traversat secole și milenii iar astăzi este mai actuală ca niciodată. Pentru mine, ia este deasupra timpului. Nu este nici din trecut, nici din prezent și nici din viitor. Este de deasupra timpului".

RFI: Cum ați ajuns să susțineți atât de asiduu și de ce, acest obiect vestimentar?

Andreea Diana Tănăsescu: "Pentru mine, personal, ea este o crâmpeie din povestea de viață a strămoșilor mei, sunt povești ale mamei mele, a bunicii mele, a străbunicilor mele. Cred că aceste povești trebuiesc cunoscute în era în care trăim. Mai mult, ea reprezintă un univers spiritual extraordinar, iar în timpurile contemporane reprezintă o vindecare pentru noi toți și o conexiune cu ceea ce suntem.

Povestea mea cu ia românească a început pe platourile de filmare în care aveam un personaj, o fetiță de 7 ani care juca rolul unei emigrante românce venite, la început de secol, în Statele Unite. Am asistat atunci la realizarea costumelor, realizate de japoneza Eiko Ishioka iar atunci am rămas înmărmurită de reverența cu care această artistă trata subiectul iei românești. De la Matisse, la cercetări în muzeele lumii legate de fotografii despre viața migranților români la început de secol, despre mișcarea de avangardă care a fost în Franța, mișcarea artístică – iar atunci mi-am pus întrebarea de ce nu am spune noi această poveste. Astfel s-a născut comunitatea La Blouse Roumaine".

RFI: Se ocupă România de a sa ie, ori, ar putea să facă mai mult pentru ea?

Andreea Diana Tănăsescu: "Cred că de astăzi, România este obligată să facă mai multe. Pentru că înscrierea cămășii cu altiță în patrimoniul imaterial al umanității este și o mare responsabilitate. Sper eu ca de acum înainte dialogul dintre societatea civilă și instituțiile statului să fie mult mai bine definit și mai puternic, căci, altfel, nu avansăm.  Cred că avem nevoie de instituții dedicate nu numai iei ci întregului patrimoniu tradițional. Complexitatea timpului pe care îl trăim necesită o altă abordare. Suntem în era digitală, ne apropriem de era inteligenței artificiale și avem nevoie să păstrăm aceste elemente, vii, în viața noastră. Putem înainta cu subiectul chiar și la reprezentarea iei în moda lumii, acolo unde ea devine nu doar un obiect de identitate ci și un obiect comercial".

RFI: La noi acasă, în România, există, pe undeva, un muzeu dedicat iei?

Andreea Diana Tănăsescu: "Nu, nu există niciun muzeu al iei și nici al costumului popular. A fost o încercare la Palatul Parlamentului, de a fi amenajat un muzeu al costumului tradițional. Este nevoie, obligatoriu, de un astfel de demers. Putem atrage mulți turiști, tânăra generație, este un punct de interes extraordinar, ce vorbește foarte bine despre noi".   

RFI: Tot dumneavoastră ați observat că există diverși creatori vestimentari, designeri, care, și-au însușit, de-a dreptul, această ie românească și au reprezentat-o în propriile obiecte vestimentare. Ar trebui lăsați să o ducă mai departe, de façon-ul lor, ori, ar trebui intervenit?

Andreea Diana Tănăsescu: "Am intervenit pentru că așa s-a născut campania “Give credit” – pentru recunoașterea originii culturale în designul vestimentar și de obiect. Noi chiar acum derulăm un proiect de cooperare cofinanțat de Comisia Europeană, prin programul Europa Creativă, se numește “Give Back Credit to the Heritage Communities”  - A da înapoi creditul comunităților patrimoniale. Încercăm să venim cu soluții concrete la acest fenomen care nu este nou, este dintotdeaua, dar a căpătat alte valențe în era social-media. Pentru că designerii nu mai au timpul necesar să proiecteze colecțiile așa cum se întâmpla acum 20-30 de ani. Viteza cu care circulă informația le impune un ritm nou și de aceea ei iau de acolo de unde se poate lua. Iar patrimoniul imaterial nu este protejat, nu doar în România ci în întreaga lume. Astfel se întâmplă aceste cazuri nefericite. Dar, într-un fel au și un aspect pozitiv. Pentru că, determină comunitățile să își protejeze identitatea culturală. Este o tensiune benefică".

RFI: Ați reușit să aveți câștig de cauză până acum?

Andreea Diana Tănăsescu: "Da. Deseori. Apoi, mulți designeri care lucrează pentru brand-uri importante, ne-au contactat și ne-au întrebat cum pot lua legătura cu comunități din România. Pentru noi, un succes important a fost colaborarea cu francezii de la Fragonard care, a dedicat o colecție României, în 2020, intitulată "Couleurs roumaines". Colecția a fost realizată împreună cu artizanii și cu meșteșugarii români".

RFI: Puteți să ne ajutați și cu alte nume cunoscute, case celebre care și-au însușit ia românească?

Andreea Diana Tănăsescu: "Una dintre cele mai cunoscute probleme se referă la casa Christian Dior care a preluat, în colecția din 2017, nu ia ci cojocul din Beiuș, Bihor. La preluat 1/1, l-a și stilizat un pic. Un cojoc din Bucovina, fără să dea creditul necesar. Dar, această practică a dus la o reacție din partea comunităților care, au recuperat tehnica realizării cojoacelor, tocmai pentru a arăta casei Dior că tradiția nu a murit în România. Poate doar mai doarme câteodată".

RFI: Casa Christian Dior a retras din vânzare propia creație?

Andreea Diana Tănăsescu: "Nu, nu au retras.  Am aflat însă, cu surprindere, că în colecția din acest an, că au dat credit României, pe o zonă de broderie și de dantelă tradițională românească. Şi ne-am bucurat foarte mult. E un semn".

RFI: Statul român a intervenit vreodată într-o astfel de chestiune sau doar asociația dumneavoastră a intervenit?

Andreea Diana Tănăsescu: "Nu, statul român nu a intervenit niciodată. Au fost declarații politice, la un moment dat, dar nu a fost o intervenție a statului în acest subiect. Spre deosebire de alte țări. Aș putea să amintesc cazul Mexicului care se confruntă cu același fenomen. Ministra Culturii de acolo este foarte vocală, la fel și parlamentarii de acolo. Discuțiile cu marile branduri se soluționează prin intermediul unor campanii de comunicare foarte puternice. Multe case își retrag obiectele și încep să lucreze cu comunitățile de artizani din Mexic".

RFI : Concluzia ar fi că România nu își susține produsul, creația, în plan internațional dar și nici local".

Andreea Diana Tănăsescu: "Da, pentru că, după ’89, acest domeniu a fost lăsat deoparte, nu a mai existat niciun interes în a susține un produs local, autohton. Sper ca de astăzi lucrurile să se schimbe. Căci există, deja, un angajament al statului român în a proteja un element atât de important de patrimoniu cultural imaterial. Noi vom rămâne atenți ca acest angajament să fie respectat, comunitățile să fie susținute și să fie creat un mediu propice pentru practicarea acestui meșteșug, pentru susținerea vieții culturale tradiționale".