Editor de literatură română în Franța: "Cartea care nu mă emoționează nu o public"

La Ambasada României l-am întâlnit pe cel mai tânăr traducător de poezie românească. Se numește Stéphane Lambion și se consideră foarte norocos, un caz fericit pentru că a reușit să publice poezie românească în limba franceză. El este francez, născut în Belgia dar primii 3 ani i-a trăit în România, la Cluj. Cum a ajuns să traducă poezii românești?

Stéphane Lambion: "Pentru mine este un mod de a mă reconecta cu o parte din mine, cu o parte din copilărie dar și un mod de a da mai multă vizibilitate limbii române, de fapt. Eu traduc doar poezie, am tradus o carte scrisă de Radu Vancu. A fost destul de ușor să găsesc o editură pentru carte, dar am avut noroc mult. Eram la Marché de la poésie și am întâlnit Editions des Vanneaux, Cécile Odartchenko. Au citit manuscrisul meu pe loc iar după câteva minute m-au întrebat dacă îmi plăcea o copertă. Iar după ea a fost tipărită traducerea mea. A doua carte tradusă de mine este a lui Constant Tonegaru –Plantațiile. Cu acestea am fost norocos să le pot publica dar nu știu cum va  fi cu următoarele. Îmi doresc să mai traduc poezie. Văd bine, însă, în jurul meu, că este un parcurs greu, foarte greu și îmi dau seama și ca scriitor.  În plus, traducerea de poezie românească este ceva de nișă, oportunitățile sunt limitate, este un parcurs foarte greu dar este un greu diferit de greutatea care există pentru ca o carte în limba franceză să fie publicată".

Stéphane Lambion este cel mai tânar traducator francez de poezie româneasca. El prezinta volumul de poezii semnate de Radu Vancu. O editie bilingva creata la Editions des Vanneaux.

Sursa imaginii: 

Cristina Teaca

Dacă Stéphane Lambion a avut noroc, nu la fel se întâmplă pentru foarte mulți traducători, după cum explică Ana-Maria Gîrleanu-Guichard. Ea conduce echipa de cercetare a Institutului de Limbi Romanice din Strasbourg:

"În primul rând trebuie să găsească un editor, un suport de publicare – o revistă, un site, un editor iar apoi trebuie să fie propulsat spre un public. Propulsarea se face prin premii literare, prin întâlniri, prin lansări. Scena literară franceză este foarte dinamică și este greu să pătrunzi ca traducător de limbă română. Oricum, se știe că este destul de greu de pătruns în acest peisaj. Piesele lui Shakespeare au așteptat 200 de ani pentru ca să intre în spațiul intelectual francez deci nu ne mirăm de ceea ce se întâmplă în prezent. Acum, există un paradox: comunitatea română este din ce în ce mai numeroasă în Franța. În același timp, studiile de limbă și literatura română se restrânge. Si chiar este în pericol în momentul de față pentru că doar în 4 sau în 5 centre universitare se mai predă limba română. Oarecum, lucrurile trebuie să se schimbe la un moment dat. Este nevoie de o re-dinamizare a disporei, ea trebuie să joace un rol major în aceste schimbări. Dar este nevoie și de ajutorul statului român, a instituțiilor culturale. Cumva, din 2 direcții trebuie să se miște lucrurile și să ducă spre o schimbare importantă deoarece literatura română merită să fie mult mai bine cunoscută în Franța".

Despre cât de ușor îi este unei edituri să promoveze un autor român am întrebat-o pe Olimpia Verger - editoare pentru Editions des Syrtes:

“Este nevoie de o calitate deosebită a textelor propuse. Pentru un editor este cu atât mai difícil căci el trebuie să parcurgă un adevărat parcurs de combatanți pentru a putea promova literatura română în Franța. Pentru mine este și mai complicat deoarece, vorbind și citind limba română sunt, poate, mai atentă și mai critică cu ceea ce public. Motiv pentru care nu public decât ceea ce îmi place mie. Şi revendic această parte de subiectivitate. Dar, de fiecare dată trebuie să fie le coup de cœur – ceava care ne emoționează puternic. Chiar dacă este o carte despre care se vorbește foarte mult într-un anumit spațiu cultural, în România sau în alte țări, dacă pe mine, ceea ce citesc nu mă emoționează, ea nu va fi editată. Pentru mine este foarte important deoarece este singurul mod prin care, după ce apare cartea, o voi putea susține, o voi putea promova. E important să o poți promova în Franța. Există traducători de literatură română în Franța și nu prea. Adică, există o generație de traducători care sunt foarte buni. Cea mai în vârstă este Marily Le Nir care, are 90 de ani și este încă activă, lucrează și acum (n.r. traducătoare de Florina Ilis, Ioana Pârvulescu, Norman Manea, Nicolae Steinhardt, Eugen Uricaru și de Cătălin Mihuleac). Dar, nu există o nouă generație însă. Doar pentru poezie avem dar nu și pentru proză. Cred că cel mai tradus autor român, în Franța, la ora actuală este Mircea Cărtărescu și Florina Ilis, cu 3 cărți publicate la editura noastră.”