Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Scriitorul Mario Vargas Llosa în rândul membrilor Academiei Franceze

mario_vargas_llosa_aici_in_2019_intra_in_randul_membrilor_academiei_franceze_pe_9_februarie_2023.

Mario Vargas Llosa, aici în 2019, intra în rândul membrilor Academiei Franceze pe 9 februarie 2023.
Mario Vargas Llosa, aici în 2019, intra în rândul membrilor Academiei Franceze pe 9 februarie 2023.
Sursa imaginii: 
© ORLANDO ESTRADA / AFP

Laureat cu premiul Nobel pentru Literatură în 2010, scriitorul peruano-spaniol Mario Vargas Llosa este primul autor care devine parte a Academiei Franceze fără să fi scris direct în limba franceză.

Romancierul, în vârstă de 86 de ani, a fost ales în noiembrie 2021 și a devenit oficial membru al Academiei Franceze în 9 februarie a.c.  

Tradiția o cere: el va susține un discurs în această după-amiază, în care va trebui să aducă un elogiu predecesorului său, cel care a ocupat fotoliul numărul 18, istoricul și filosoful Michel Serres.

Ca invitat de onoare, Mario Vargas Llosa a ținut să îl aibă alături, în acest moment special, pe fostul rege al Spaniei, Juan Carlos.

Fostul suveran trăiește în exil din 2020, în Emiratele Arabe Unite. În țara sa, după o serie de scandaluri, popularitatea sa a ajuns la cote minime, în urma unei plângeri pentru agresiune, a unor dezvăluiri privind modul fastuos de viață și vânătorile de elefanți la care participa în Botswana.

Candidatura lui Mario Vargas Llosa la Academia Franceză a fost atent privită și întoarsă pe toate părțile. Nu doar pentru că scrie în limba spaniolă și pentru că nu a scris niciodată în limba franceză dar, a depășit cu 10 ani vârsta limită pentru a putea fi primit în rândul academicienilor francezi.

Academia Franceză nu a mai primit în rândurile sale un laureat al premiului Nobel de la François Mauriac, ales în 1933 şi căruia i-a fost decernat Nobelul în 1952. Mauriac a decedat în 1970.

Totuși, multe sunt motivele pentru care Academia Franceză ar trebui să se bucure să îl aibă pe Llosa în rândul rău, spune scriitorul Matei Vișniec:

"Este adevărat, nu a scris în limba franceză dar, Llosa este francofon, iubește Franța, are o adresă stabilă în Franța și nu doar el, dar și alți scriitori latino-americani s-au afirmat prin Franța. Să nu uităm că marele val de scriitori latino-americani, din anii ’60, a fost lansat de editorii francezi. Există precedente însă: nu este primul scriitor străin primit în Academia Franceză. În 1980, spre exemplu,  scriitoarea americană Marguerite Yourcenar a fost primită în Academia Franceză. De asemenea, Léopold Sédar Senghor – fostul președinte al Senegalului – a fost primit în 1983 iar el este senegalez. Mai este și un argentinian, primit în 1996, Hector Bianciotti. Aceștia scriau, într-adevăr, în limba franceză ceea ce le-a facilitat obținerea statutului de "nemuritori" așa cum sunt numiți cei care intră în Academia Franceză. Este un club restrâns creat în 1634.

Mario Vargas llosa a trăit în Franța din 1959, a ajuns aici la vârsta de 23 de ani. El vorbește perfect franceza și a lucrat, timp de 7 ani, pentru radiodifuziunea franceză. El este impregnat de cultură franceză, așa cum au fost, de altfel, mai toți scriitorii latino-americani care s-au afirmat mai ales în Europa. Ei au emigrat în Europa după cel de-al Doilea Război Mondial deoarece fugeau de dictaturile din America de Sud. Franța a fost o deschidere spre universalitate pentru mulți scriitori din multe zone ale lumii, inclusiv pentru latino-americani. Tot Franța i-a lansat și pe Julio Cortázar și pe Gabriel García Márquez.

El va putea să întărească punțile care există deja între cultura franceză și culturile latino-americane. Într-un fel i se oferă ceea ce merita de mult. A primit și premiul Nobel pentru Literatură în 2010. Într-un interviu acordat în 1993 el spune că "la Paris a descoperit că era un latino-american. Până atunci mă simțeam peruvian și visam să devin, din punct de vedere cultural, un european sau chiar un francez”. Deci, i se oferă lui Mario Vargas Llosa ceea ce el merită pentru că a purtat în el, întotdeauna, valori europene și francofone. Aș spune că Academia Franceză are de câștigat, este un semn al deschiderii. Franța a fost întotdeauna o țară deschisă spre artiștii străini, s-au remarcat aici mulți artiști din diverse zone ale artei. Iar Llosa a fost unul dintre cei mai atașați de cultura franceză. El spunea în alte interviuri care au existat scriitorii care l-au marcat în tinerețea sa iar printre ei sunt și francezi – de la Alexandre Dumas și până la Le Clézio.

În Franța, Llosa este considerat drept un scriitor angajat deși el nu a fost niciodată un scriitor de stânga, dimpotrivă. A migrat, oarecum, în zona dreptei. Dar, este un scriitor care a captat prin scriitura sa contradicțiile lumii, durerile, dezbaterile importante. Una din ultimele sale cărți este un fel de rechizitoriu față de operațiunile nefaste pe care americanii le organizau în America Latină unde răsturnau guverne oricând aveau nevoie să pună un dictator ori să își apere interesele economice.

Mario Vargas Llosa este un francofon atașat de Franța și merita acest lucru  iar Academia Franceză se deschide, prin acest gest și merită aplaudată.

El a fost tradus și în țările Europei de Răsărit, în anii comunismului. Eu am citit în România “Mătușa Julia și condeierul”. Dar au fost și altele care au circulat în acea epocă, în ciuda comunismului.

Mario Vargas Llosa este un mare autor universal".