Accelerarea construcţiei de noi reactoare nucleare în Franţa, obiectul unui proiect de lege

Obiectivul proiectului de lege iniţial era unul pur tehnic. El urmărea să simplifice procedurile administrative pentru a accelera şi facilita construcţia de noi reactoare pe siturile centralelor atomice déjà existente.

Relansarea sectorului nuclear fusese abordată acum practic exact un an de zile, pe 22 februarie 2022, de preşedintele Emmanuel Macron, într-un discurs care avea să marcheze revirimentul liderului de la Elysée în favoarea energiei nucleare. Ca să relanseze filiera, şeful statului anunţa atunci construcţia a 6 noi reactoare tip EPR 2 plus alte 8 opţionale.

Ca să se atingă acest obiectiv ambiţios, proiectul de lege guvernamental prevedea simplificări administrative privind documentele de urbanism, de permise de construire, şamd. Din spusele ministrei Tranziţiei ecologice, Agnès Pannier-Runacher, aceste măsuri noi ar fi permis «câştigarea a doi până la trei ani de timp pentru construcţia unui reactor».Totodată, în contextul în care energia produsă în Franţa este încă în proporţie de 65% de origine nucleară, proiectul de lege permitea prelungirea duratei de viaţă a celor peste 50 de reactoare déjà existente în Hexagon.

Proiectul iniţial a fost însă puternic modificat de senatori înainte de a fi adopat, pe 24 ianuarie, de Camera superioară a parlamentului francez. În esenţă, textul a fost politizat în sensul că dintr-o chestiunea pur tehnică, s-a ajuns la un text ce prevede o planificare energetică integrată în viitoarea lege de programare a energiei şi climei, un proiect de lege ce nu va fi însă dezbătut decât mai târziu de parlamentari. În plus, senatorii au suprimat o măsură-cheie ce figura déjà în legea din 2015 privind tranziţia energetică. Acea măsură, integrată şi în proiectul de lege privind relansarea sectorului nuclear, prevedea ca la orizontul anului 2035, energia nucleară să nu mai reprezinte decât 50% din energia produsă de Franţa. Această măsură-simbol, menită să încurajeze dezvoltarea energiilor reînnoibile precum cele solare şi eoliene, a fost aşadar suprimată de senatori riscând să relanseze disputele între pro şi anti-nucleari.

În Adunarea naţională (Camera deputaţilor) guvernul s-au putea sprijini pe votul favorabil al dreptei din partidul Republicanii dar şi pe o mare parte a extremei drepte, favorabilă proiectului de lege. În fine, din alianţa Nupes, principala forţă a opoziţiei, ar putea vota favorabil comuniştii francezi. Astfel, doar socialiştii, stânga radicală şi ecologiştii ar vota contra textului guvernamental.

Comentatorii şi specialiştii se întreabă totuşi de unde vor veni banii – 150 de miliarde de euros pentru următorii 20 de ani – necesari concepţiei şi ridicării acestor noi reactoare. Nu în ultimul rând, se pune întrebarea mâinii de lucru şi a specialiştilor din domeniu capabili să facă faţă acestor noi sfidări, în contextul în care recent s-au descoperit o serie de fisuri şi degradări pe reactoarele aflate în serviciu. Este o întrebare pe care şi-o pune şi Geneviève Beaumont, expertă în sectorul nuclear, intervievată de colegii francezi de la RFI. Ea reaminteşte că «ne-au trebuit 10 ani ca să construim reactorul nuclear EPR de la Flamanville. De a durat atâta vreme? Care a fost rolul competenţelor care au intervenit în acest domeniu? Regret că niciun raport nu a aprofundat aceste chestiuni, mai ales în privinţa organizării umane şi a competenţelor pe care le mai avem, sau nu, în Franţa, comparativ cu cele pe care le aveam în anii 60-90 când au fost construite cele 60 de reactoare franceze» spune specialista.

Geneviève Beaumont nu este singura care îşi pune întrebări cu privire la fezabilitatea ambiţiilor guvernamentale. Observatori avizaţi notează că cea mai recentă centrală nucleară franceză a fost dată în serviciu în 2002, adică acum două decenii. Răstimp în care specialiştii au dispărut sau împuţinat. Problemele recurente de la Flamanville denotă această pierdere a competenţelor industriale în domenii esenţiale precum sudura, ingineria dar şi guvernanţa unui proiect de amploare. Pe scurt, înainte de a plănui reactoare noi, e nevoie de o reînnoire a echipelor de ingineri şi specialişti. Lucru care nu se va putea face de azi pe mâine.