
Special Paris
Brâncuşi contra Statele unite, subiect de bandă desenată (INTERVIU cu autorul)
brancusi_7.jpg

Arnaud Nebbache, ilustrator de cărţi pentru copii, autor acum al primei sale benzi desenate, ne-a acordat interviul într-o libărie pariziană unde tocmai participase la o şedinţă de autografe. «Procesul care l-a opus pe Brâncuşi Statelor unite este o poveste de care auzisem încă de acum 20 de ani, din timpul studenţiei mele în Belgia. Povestea este cunoscută în şcolile de artă şi cele de drept. Demult doream să fac ceva în jurul acestei poveşti şi, iată, mi s-a dat ocazia şi timp să-mi realizez dorinţa» ne spune autorul.

Când îl întreb pe Arnaud Nebbache ce tehnică a folosit, răspunsul vine prompt şi puţin surprinzător. «Am lucrat practic totul pe calculator, cu o tehnică pe care o apreciez mult, care constă în descompunerea culorilor pentru a lucra apoi prin suprapuneri şi transparenţe. Este o tehnică asemănătoare serigrafiei».
În continuarea interviului, artistul revine asupra felului în care s-a documentat. E adevărat că având timp la dispoziţie, Arnaud Nebbache a putut citi practic tot ce s-a scris despre acest proces rămas în istoria artei dar şi a dreptului. «Avem şansa de a dispune chiar de o traducere integrală a celor spuse în sala tribunalului» afirmă ilustratorul.

Îl întreb pe Arnaud Nebbache ce părere are el, ca artist, despre Brancuşi. «Nu sunt critic de artă deci mă abţin să critic munca lui Brâncuşi. Pe mine nu m-a interesat decât personajul, îndârjit, cu un caracter puternic, şamd. Mi-am zis că poate fi un bun personaj de benzi desenate, de ficţiune. Cât despre operele lui Brancuşi, eu le desenez de 20 de ani. Cum trec prin dreptul atelierului său (din dreptul Centrului Pompidou), mă opresc ca să desenez. E ca un pelerinaj obligatoriu, fabulos, pentru cei care iubesc desenul. M-a interesat de asemenea să redau în banda desenată spaţiul care există între diversele opere ale lui Brâncuşi. O parte din banda desenată evocă acest spaţiu care circulă între operele lui».
De-a lungul procesului şi din cele spuse la bara tribunalului new-yorkez de diverşi experţi, critici sau artişti americani, reiese că arta lui Brâncuşi era pentru acea epocă revoluţionară, prea abstractă şi deci neînţeleasă. «Nu ştiu dacă era neînţeleasă» ne spune ilustratorul. «Cert este însă că arta lui era decalată. Brâncuşi nu vroia însă să aparţină niciunui curent, nici măcar celui al artei abstracte. A ales deci singur să se ţină departe de toate curentele artistice ale epocii».
În banda desenată a lui Arnaud Nebbache apar mai toţi prietenii artişti ai lui Brancuşi – Marcel Duchamp, care asistă practic la tot procesul new-yorkez, dar şi Fernand Léger, Man Ray, Alexandre Calder, Jean Prouvé dar apare o singură femeie, marea iubire a lui Brâncuşi, Marthe Lebherz. De ce oare, îl întreb pe ilustrator. «Nu e doar o singură femeie. Apare şi dansatoare Lizica Codreanu tocmai ca să evoce şi să descrie spaţiul dintre operele lui Brancuşi. E adevărat însă că sunt puţine femei în album şi regret acest lucru» ne spune Arnaud Nebbache.

În fine, terminul interviul cu artistul francez întrebându-l de unde a scos replica următoare: «Prostia americanilor este infinită, precum coloana lui Brâncuşi». Arnaud Nebbache îmi spune că nu mai îşi aminteşte originea acestei replici. «Nu cred însă că este un citat din Brancuşi. Trebuie că am născocit-o eu de undeva. Dealtfel, în carte pun pe seama sculptorului o mică ranchiună şi ură contra americanilor dar totul este din imaginaţia mea. Asta nu înseamnă nu exista multă prostie şi neînţelegere din partea americanilor dar era şi frica de modernism. În fine, era şi momentul ca anumite întrebări să fie puse pentru a lămuri lucrurile, pentru a spune că toate aceste piese trebuie considerate opere de artă. Si asta a picat pe Brancuşi care astfel a deschis drumul altora» conchide Arnaud Nebbache.

Procesul Brâncuşi contra Statele unite are un epilog fericit. Sculptorul român câştigă dând totodată astfel şi câştig de cauză artei moderne al cărei pionier a fost.
