Emmanuel Macron nu vrea nici remaniere guvernamentală, nici dizolvarea Parlamentului; sindicatele pregătesc noi manifestaţii şi greve

Emmanuel Macron nu va dizolva Parlamentul, nu va remania guvernul şi nici nu va organiza un referendum privind controversata sa reformă a pensiilor. Iată ce spun participanţi la o reuniune a taberei prezidenţiale, organizată marţi la Palatul Elysée.

Iată aşadar principalele anunţuri pe care le va face probabil şeful statului în timpul intervenţei sale din jurnalele televizate de pe TF1 şi France 2 de la ora 13. O oră neobişnuită pentru o luare de cuvânt prezidenţială, notează unii comentatori care se tem că Macron va profita pentru a face mai degrabă pedagogie decât un mea culpa cum speră alţii, inclusiv din tabăra prezidenţială. «Ar trebui să recunoască faptul că cu toate că este constituţională, folosirea articolului 49.3 pentru a adopta o astfel de reformă importantă poate fi resimţită ca o negare a democraţiei» spune un deputat anonim citat de Le Parisien. Altul cere totuşi capul prim-ministrei Elisabeth Borne. «E nevoie de o personalitate care să ştie să reunească lumea» spune respectivul. În fine, ziarul popular afirmă că în anturajul preşedintelui se confruntă două tabere. Prima ar dori ca şeful statului să-şi asume necesitatea de a continua adoptarea de reforme curajoase dar nepopulare. A doua linie şi-ar dori ca Macron să-şi îndulcească puţin tonul în momentul în care societatea franceză este traversată de tensiuni în toate sensurile.

Ziarul Le Figaro ne spune că «şeful statului consultă pe toată lumea ca să găsească un răspuns crizei dar şi ca să-şi salveze acest al doilea mandat de imobilism. Victoria de luni este însă doar un răgaz suplimentar dat executivului, o etapă într-o criză încă neterminată» e de părere publicaţia conservatoare. Le Figaro continuă: «Emmanuel Macron îşi joacă mandatul, un mandat format din crize şi montagnes russes». Editorialistul ziarului de dreapta, directorul adjunct al redacţiei Le Figaro, şi-a intitulat articolul «Evitarea unui krach politic» pentru a comenta haosul din arena politică şi violenţele din stradă.

Emmanuel Macron a fost un cenzor implacabil al modelului social francez

Serge July, fondatorul ziarului Libération, azi doar simplu cronicar al aceleaşi publicaţii de centru-stânga, a preferat să-şi axeze comentariul pe «Agonia macronismului». «Dezinvoltura lui Emmanuel Macron vizavi de o chestiune atât de delicată precum pensiile a alimentat neînţelegerile şi furia. Comunicarea în jurul acestei reforme a fost dramatică. Ea a combinat aproximările, improvizaţiile, minciunile şi multă nepregătire. La toţi aceşti factori agravanţi, şeful statului a venit cu ideile sale proprii cum ar fi o neîncredere totală în aşa-zisele corpuri intermediare precum Adunarea naţională, Senatul şi sindicatele. Nu în ultimul rând, Emmanuel Macron a fost un cenzor implacabil al modelului social francez, un model ce trebuie fără îndoială modernizat dar cu multă energie, angajament şi negocieri între executiv, forţele politice şi sindicate» conchide Serge July.

În fine, Le Monde constată că «Elisabeth Borne se agaţă de postul ei de premier în timp ce Emmanuel Macron caută o ieşire din criză. Chiar dacă preşedintele refuză pentru moment idea unei remanieri, guvernul iese fragilizat din această criză pe finalul căreia a scăpat la mustaţă – 9 voturi diferenţă – de o moţiune de cenzură. «Guvernul ăsta este déjà mort» a spus dealtfel o responsabilă a partidului stângii radicale Franţa nesupusă. «Borne trebuie să plece sau preşedintele să demisioneze» e de părere de partea ei Marine Le Pen, lidera extremei drepte din Reuniunea naţională, citată de Le Monde.

Ziarul de referinţă din Franţa notează că «în ciuda violenţelor stradale – care vor continua probabil până la promulgarea definitivă a textului de lege – Emmanuel Macron nu îşi va schimba strategia. Cel puţin pentru moment, chiar dacă o schimbare de guvern – opţiunea cea mai puţin periculoasă în opinia preşedintelui – nu garantează aplanarea tensiunilor din ţară» conchide Le Monde.