Raportul Amnesty International 2022/23: În România, romii şi persoanele LGBT, în continuare victimele unor discriminări sistemice

Ca de obicei, capitolul din raportul Amnesty International consacrat unei ţări începe prin a reaminti contextul. În România, în ciuda apelului lansat de peste 180 de ONG-uri care îşi doreau să se instaureze vârsta consimţământului sexual la 16 ani, Senatul a aprobat propunerea de lege care fixează vârsta la 15 ani.

În raportul său din iulie privind statul de drept, Comisia europeană sublinia necesitatea pentru România de a-şi întări independenţa sistemului judiciar şi de a-şi regla problemele referitoare la instituţiile ce combat corupţia.

În fine, bilanţul României în materie de aplicare a deciziilor Curţii europene a drepturilor omului este dintre cele mai mediocre din Uniunea europeană, spune un ONG citat de Amnesty.

Comitetul Helsinki, alt ONG, a realizat o anchetă printre deţinuţii dintr-o serie de închisori din România. Reiese că forţele de poliţie recurg în mod excesiv la forţă şi nu se repectă drepturile persoanelor încarcerate.

În privinţa libertăţii de expresie, Amnesty citează din nou CEDO care, în luna mai, stabilise că România încălcase libertatea de expresie şi de reuniune paşnică amendându-i pe participanţii la o manifestaţie spontană contra unui proiect minier. Totodată însă, România a adoptat în decembrie o nouă lege privind protecţia avertizorilor de integritate.

La capitolul «discriminarea romilor», chiar dacă o anchetă din luna iunie, realizată în 10 ţări ale UE, arăta că scade numărul de hărţuiri şi violenţe fizice pe motive de ură contra romilor, inclusiv în România, romii din această ţară sunt mai departe, foarte mulţi dintre ei, confruntaţi cu sărăcie, excludere socială şi discriminare, în particular în materie de educaţie, sănătate şi locuinţe.

Nici în domeniul LGBT România nu stă bine. Amnesty ne reaminteşte că în ciuda unei decizii din 2018 a Curţii de justiţie a UE privind libertatea cuplurilor de acelaşi sex de a circula sau de reşedinţă, România nu s-a conformat. De asemenea, persoanele de acelaşi sex tot nu se pot căsători sau semna un parteneriat în România.

Capitolul consacrat Moldovei descrie mai întâi contextul geopolitic. «Tensiunile au fost exacerbate de agresiunea Rusiei din Ucraina şi prin prezenţa continuă a trupelor ruseşti în Moldova, mai exact în regiunea separatistă Transnistria. Moldova a fost şi anul trecut una din cele mai sărace ţări din Europa, femeile, copii, vârstnicii, persoanele cu dizabilităţi şi cele din mediul rural fiiind cele mai defavorizate».

În continuarea raportului său, Amnesty constată că «niciun progres vizibil nu s-a făcut în combaterea cauzelor instituţionale ale torturii şi altor tratamente proaste din închisori».

Impunitatea este mai departe endemică pentru cei care – în principal, forţe de ordine – în trecut, au încălcat drepturile umane. Autorii raportului îi amintesc aici pe cei care au comis astfel de a acte contra manifestanţilor din 2009.

Este amintit şi cazul răpirii şi expulzării forţate spre Turcia, în 2018, a 7 profesori turci, presupuşi opozanţi ai lui Erdogan. «În ciuda acestei afaceri şi a altor practici abuzive, serviciul de securitate şi informaţii nu a făcut obiectul vreunei reforme» notează Amnesty.

Restricţiile din domeniul libertăţii de expresie şi reuniune sunt şi ele enumerate. Interdicţia de a purta panglica Sfântului Gheorghe, literele Z şi V – toate simboluri asociate activităţilor militare ruse – şamd. În urma unei manifestaţii din luna mai, s-au dat circa 200 de amenzi din care unele parlamentarilor din blocul comunist şi socialist. Au fost impuse condiţii şi manifestaţiilor partidului Şor.

In fine, ONG-uri locale citate de Amnesty susţin că «sentimentul anti-LGBT este în continuare curent în Moldova iar tinerii LGBT se simt mai departe hărţuiţi şi violentaţi».

La capitolul «drepturile refugiaţilor sau migranţilor», se reaminteşte că până în decembrie 740.000 de persoane trecuseră graniţa dintre Ucraina şi Moldova, majoritatea continuîndu-şi drumul spre alte ţări europene. 90.000 de refugiaţi au rămas totuşi în Moldova iar Apărătorul drepturilor a semnalat că în anumite centre de primire a refugiaţilor, romi şi alţi refugiaţi ucraineni din minorităţi religioase sau etnice au fost refuzaţi.