Sabina Lisievici, o tânără regizoare din România, este la Cannes ca să-şi promoveze două filme

Sabina LISIEVICI: Am venit la Cannes ca să promovez ultimele două filme ale firmei Saroa Films, „Kingdom of Judas”, care este un film de lungmetraj și „On Hold”, care este un film de scurtmetraj bazat pe povestea reală de viață a mamei mele. „Kingdom of Judas” este un film de lungmetraj, filmat integral în România, în întreaga Românie, în București, Hunedoara, Alba Iulia și împrejurimi, captând imagini impresionante cu ce avem noi, ca țară, mai frumos de arătat. De data asta am vrut ca filmul „Kingdom of Judas” să marcheze două lucruri foarte clare. Faptul că țara noastră este o țară incredibil de frumoasă. O țară care merită văzută, nu doar gunoaiele, nu doar părțile urâte ale țării noastre. Trebuie să arătăm și părțile frumoase, cum ar fi cascada Clocota, Cetatea Alba Iulia, abația cisterciană de la Cârța, unde a fost filmat și „The Nun”. Am folosit actori români, actori buni, actori cunoscuți, care însă au vorbit în engleză.

Vasile DAMIAN: De ce?

S.L: Pentru că mi-am dorit ca acest film să fie unul mondial, înțeles de toată lumea. Am trecut peste faptul că noi, românii, tindem să avem un accent anume. Accentul nostru poate fi unul exotic, ceea ce îl face vandabil. Noi nu suntem încă conștienți de frumusețea accentului nostru. Rușii știu să își folosească accentul. Și-au făcut din asta un trademark. Francezii știu să își folosească accentul și și-au făcut din asta un trademark.

V.D: Pentru dumneavoastră de ce este importantă prezența aici la Cannes? Ce înseamnă Cannes pentru un realizator, pentru un producător, pentru un actor român?

S.L: În primul rând, Cannes pentru un producător și un regizor înseamnă foarte multă conexiune la tot ce înseamnă pulsul, corpul care vibrează al cinematografiei. Este important să fii aici pentru că este important să știi ultimele tendințe, este important să cunoști oamenii cu care lucrezi chiar și la nivel internațional. E important ca după ce ai un film, după ce realizezi un film să nu rămână undeva într-o cămăruță. Cannes reprezintă pentru filmul „Kingdom of Judas”, care va ieși anul acesta în septembrie în România și nu doar în România, ci world wide, (o rampă de lansare).

V.D: Ați vorbit despre Kingdom of Judas, dar mi-ați povestit și de un al doilea film, mai autobiografic, inspirat din povestea dumneavoastră personală. Despre ce e vorba?

S.L: Este vorba despre filmul „În așteptare”. „În așteptare” este un film de scurtmetraj, filmat în România, cu actori ca Paul Diaconescu, Andrei Mărcuță, George Damare, Carmen Tănase și mulți alții. Acest film de scurtmetraj a fost gândit din două puncte de vedere de către mine ca screenwriter și de către mine ca regizor. O dată pentru a duce povestea mamei mele mai departe pentru că este bazat pe o poveste reală. Am să o las pe Daria să povestească un pic despre filmul nostru.

Daria GHIŢU: Filmul În așteptare este povestea mamei Sabinei, povestea ei de dragoste. Prezintă dragostea a doi tineri, Felix, un soldat devotat și Carina, care este o romantică și o artistă. Ea desenează, este pasionată de artă. La un moment dat în film apare o neînțelegere cauzată de fratele gelos și manipulator al lui Felix, care îi desparte pe cei doi. Urmărim cum dragostea lor a fost afectată de această neînțelegere și cum fericirea lor și destinul lor de a fi împreună a fost influențat de alți oameni.

V.D: De ce era important pentru dumneavoastră să povestiți povestea mamei dumneavoastră?

S.L: O să zic ceva foarte interesant. De curând am aflat că mama are o boală care ar putea să o facă să uite anumite aspecte ale vieții ei. Prin acest film îi dau mai departe viața. Nu am de gând să las acest proiect doar la stadiul de scurtmetraj. Mi-aș dori să extind acest proiect și să-l transform într-un lungmetraj sau poate chiar într-un serial. E un film real, care a prins la public prin autenticitatea, prin veridicitatea lui, prin lucrurile astea care par anodine, dar au marcat două vieți. O nebunie telenovelistică, dar pus cumva în film. Am reușit să captez esența acestei povești de dragoste, a acestei povești de iubire neîmplinite și nu într-un mod siropos sau tracasant sau într-un mod clișeic. Aparent, câștigând atâtea premii și fiind nominalizat la douăzeci și ceva de festivaluri, am reușit să redăm cât se poate de bine ambianța și povestea reală. Daria, dacă ești amabilă, spune exact premiile pe care On Hold le-a primit. Din păcate, eu întotdeauna uit. Daria vă spunea mai devreme că este extensia minții mele. Cu aceasta mă ajută foarte tare să continui și să îmi pun cap la cap ideile.

D.G: A câștigat premii la ADIFF Actor and Director Awards, best international film în Rusia și best supporting actor la același festival, best drama la Paris Film Awards, best international film la San Francisco Arthouse Short Festival. A fost nominalizat la Cannes World Film Festival. Și multe altele.

S.L: Și nu am mai vrea să vă mai plictisim acum. Daria le citea acum de pe pitch-ul nostru de la Cannes. Ideea este că filmul ăsta și-a cam îndeplinit misiunea de scurtmetraj. Acum e timpul să evolueze, să crească. Am putea mai bine să îl redăm într-un lungmetraj.