Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Cannes 2023: Wang Bing filmează viaţa cotidiană în fabricile de textile din China

photo_1_quig_chun_chun.jpg

Secventà din documentarul lui Wang Bing prezentat în competitie la Cannes.
Secventà din documentarul lui Wang Bing prezentat în competitie la Cannes.
Sursa imaginii: 
Festival de Cannes

La Cannes, competiţia pentru La Palme d’or este în ziua a patra. Două filme pe afiş în această sâmbătă: unul franco-senegalez, altul american. Vasile Damian a văzut însă ieri un film chinezesc prezentat în competiţie. O peliculă de trei ore şi jumătate despre viaţa angajaţilor din sectorul textilelor din China.

«Tinereţe-Primăvara» este titlul filmului documentar realizat de chinezul Wang Bing, documentarist de renume mondial. Timp de trei ore şi jumătate, realizatorul ne prezintă viaţa cotidiană a unor angajaţi din fabricile de textile din Zhili.

Zhili este un oraş aflat la 150 km de Shanghai şi l-am putea descrie drept una din capitalele industriei de textile. Acolo există cel puţin 15.000 de ateliere de confecţii în care lucrează circa 300.000 de oameni veniţi adesea din zonele rurale ale Chinei. Produsele care ies din aceste mii de ateliere – pufoaice roz, pijamale cu ursuleţi sau blugi cu iepuraşi - sunt destinate în mare parte pieţei interne chiar dacă unele iau şi calea exportului. Altfel spus, e vorba structuri familiale, unităţi de fabricaţie de ordinul a 15-20 de angajaţi, nimic de a face cu uzinele gigantice aflate în alte colţuri ale Chinei.

Wang Bing a filmat acest univers aparte timp de 5 ani, între 2014 şi 2019, adică înaintea pandemiei de Covid.  După trei ore şi jumătate de proiecţie ieşi din sală cu un zgomot permanent în urechi. Cel al maşinilor de cusut care funcţionează în continuu de-a lungul filmului. Cei care lucrează în aceste ateliere sunt adesea adolescenţi sau tineri adulţi, unii veniţi chiar cu familia să lucreze. Orarele, cadenţele, sunt nesfârşite, inumane – uneori de la 8 dimineaţa la 11 seara, week-end inclus - iar munca extrem de repetitivă. Oamenii dorm la faţa locului, adică în nişte blocuri din beton în care atelierele sunt la un etaj iar camerele de dormit – sordide – la altul. Viaţa socială este redusă la minimum iar iubirile, jocurile sau certurile se leagă sau dezleagă între colegii de lucru. Viteza de muncă – în speţă, de cusut - este un atuu enorm, cifrele producţiei dictând apoi tot restul şi în particular salariul care este calculat în funcţie de numărul de confecţii realizate. Sistemul, pervers, îi face astfel pe oameni să lucreze de la sine cât mai mult, tinerii din film, veniţi de la ţară, fiind avizi să-şi câştige repede primi bani şi, dacă se poate, cât mai mulţi. Din calculele făcute de regizor, reiese că aceştia pot câştiga, în medie, 600 de euro pe lună. Asta însă fără niciun week-end liber şi fără nicio asigurare socială. Dar mai ales cu o permanentă întrebare în minte şi anume «Câte piese am făcut azi?». Unul dintre protagoniştii din film, extrem de rapid şi îndemânatic, i-a spus lui Wang Bing că este capabil să facă şi 600 de pantaloni pe zi, cert modelul cel mai simplu, dar totuşi, 600 pe zi…

«Nimeni nu-mi vede filmele în China cu excepţia unor proiecţii confidenţiale şi statul nu îmi dă niciun ban. Fără sprijinul altor ţări, nu aş putea să fac filme» spune într-un interviu acordat ziarului Le Monde cel care este considerat drept unul dintre cei mai mari documentarişti din lume. Astfel, pentru «Tinereţe-Primăvara» Wang Bing a primit bani din Franţa, Luxembourg şi Olanda.