Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Alina Şerban, actriţă şi militantă romă: Noi trebuie să le dăm exemple romilor că și ei pot, să se simtă și ei reprezentați

alina.jpg

Alina Serban (stânga) la o masà rotundà organizatà la Cannes, în marginea Festivalului de film. Cannes, 19 mai 2023.
Alina Serban (stânga) la o masà rotundà organizatà la Cannes, în marginea Festivalului de film. Cannes, 19 mai 2023.
Sursa imaginii: 
Instagram Zeljko Jovanovic

În marginea festivalului de film de la Cannes, la iniţiativa ERIAC – Institutul european rom pentru arte şi cultură – s-a organizat pe Croazetă o masă rotundă cu tema „Romii: şi acum ce facem”. Printre participanţi s-a numărat şi actriţa şi militanta romă Alina Şerban. Venită pentru prima oară la Cannes în 2018, în secţiunea ACID, cu pelicula „Singură la nunta mea” în care juca rolul principal, Alina Şerban a mai jucat apoi în pelicula „Gypsy Queen”. Vasile Damian a întâlnit-o anul acesta la Cannes şi a rugat-o să-i dea detalii despre ce s-a vorbit şi dezbătut la masa rotundă.

Alina ŞERBAN: Despre lipsa vocilor rome din film, lipsa poveștilor despre romi care să nu fie stereotipice și faptul că deși romii sunt cea mai mare minoritate etnică a Europei, încă nu am depășit acest prag al stereotipurilor și al filmelor care nu ne prezintă într-un fel uman.

Vasile DAMIAN: S-au conturat niște idei despre ce ați putea face ca să se amelioreze situația?

A.Ș: Desigur. În discuție erau și cei de la European Roma Institute of Arts and Culture, care, împreună cu Creative Europe și cu Comisia Europeană și cu Eurimages, încearcă să organizeze un fel de fond cultural care să ajute vocile rome mai departe, astfel încât noi să avem mai multe filme despre romi, pentru romi și pentru ne-romi. Dar ceva care să transmită că a venit momentul să spunem enough is enough. E de ajuns. Avem nevoie de reprezentare. Filmele care sunt despre noi nu ar trebui să fie fără noi.

V.D: Tu ești foarte militantă. Militezi de ani de zile. Cu ce idee ai venit aici? Ce ai propus la această dezbatere?

A.Ș: Eu am spus că este o problemă de fond și că e ceva sistemic care ar trebui schimbat. Vorbim despre faptul că încă lipsește o vedere panoramică a situației. Faptul că dacă un copil nu are resurse, nu are cum să ajungă la școală, nu o să ajungă să facă artă. Apoi, filmele pe care ar vrea el să le vadă, ar vrea să le vadă și despre el. Apoi, cine ajunge să facă film, poate nu este din comunitate și așa mai departe. Mi-ar plăcea foarte tare ca eu, ca actriță romă, să nu joc doar actriță romă. Ăsta este dezideratul meu. Dar de când am spus că sunt romă, din păcate, m-au etichetat. Dar, din afara țării se mai întâmplă lucruri. Chiar astăzi am avut o întâlnire cu o producătoare din Luxemburg. Îmi oferă un rol într-un scurtmetraj în care joc o ginecoloagă. Și asta e.

V.D: Oarecare, nu romă, nu nimic.

A.Ș: Exact. Asta vreau să spun că ar trebui să se schimbe acum. Ar trebui să vedem diversitate în orice fel de roluri fără să aibă o legătură cu diversitatea persoanei aceleia. Nu e neapărat ca eu să fiu tot timpul o romă. Pot să fiu o bibliotecară, o doctoriță, o criminală. Numai că oamenii după ce m-au văzut pe mine în două roluri de romă și cum eu spun lucrurile pe care le spun, din păcate m-au etichetat. Însă eu sunt actriță. Fac tot felul de spectacole de teatru, de exemplu Shakespeare. Numai că am nevoie de deschiderea oamenilor pentru asta. Eu singură nu pot să o fac. Peste toate le-am vorbit despre visele mele de viitor. Imi doresc să vin aici ca regizoare cu un lungmetraj pe care îl dezvolt acum.

V.D: Ne poți spune despre ce e vorba sau e secret?

A.Ș: Aș vrea să spun. Ideea principală ar fi că acest film își propune să vorbească despre ce înseamnă frica de a pleca dintr-un centru de plasament și de a te integra în afară. De multe ori noi știm că acolo e rău, dar nu știm cum e pentru persoana aia să iasă în afara acestui centru. Aș vrea să le dau speranță copiilor și tinerilor din medii dezavantajate. Să le spun că deși este complicat se vor descurca. Pentru asta fac filmul ăsta. Pentru a le da speranță celor care trec prin situații dificile și poate simt că oamenii ca ei de obicei nu reușesc. Eu vreau să spun că pot. Vreau să fac acest film și să arăt acest arc de personaj.

V.D: Ne-am cunoscut aici la Cannes acum câțiva ani când ai venit cu filmul Singură la nunta mea. Ai impresia că după acea prezență aici, la Cannes, s-a schimbat imaginea în România apropo de romi, a evoluat?

A.Ș: Aș vrea să spun da, dar voi fi sinceră și îți voi spune că, din păcate, nu s-au schimbat lucrurile pe cât de mult mi-aș fi dorit. Filmul ăsta ar fi putut să fie atât de mult promovat în țară, să fi fost în toate colțișoarele.

V.D: Ca și Gipsy Queen, să nu uităm.

A.Ș: Din păcate, niciunul dintre ele nu a fost atât de promovat în țară pe cât ar fi meritat. Nu o să stau să mă plâng. Chiar eu sunt în proces de a cumpăra drepturile de difuzare pentru Gipsy Queen pentru ca eu să îl aduc la lume. Mi-ar plăcea să fac asta și cu Singură la nunta mea. Mi-ar plăcea să le văd pe TV pentru că în România lumea încă se uită foarte mult la televizor. Mi-ar plăcea să avem o generație de copii, de tineri care se simt reprezentați și care zic, „Ia uite, e ca mie. Păi și eu pot.”

V.D: Care sunt piedicile principale? Care sunt obstacolele? Ce se întâmplă?

A.Ș: În primul rând lipsa de interes, care vine pe de o parte și dintr-un rasism sistemic, dar pe de altă parte e și o lipsă generală în a înțelege cultura ca mecanism de schimbare.

V.D: Și de includere?

A.Ș: Da și de includere. Dar noi încă nu percepem arta în acest fel. Nu mă refer la o artă tezistă, prin care să dau lecții. Nu, nici Singură la nunta mea, nici Gipsy Queen nu sunt produse teziste. Din contră, sunt produse despre oameni. Noi de asta avem nevoie, să îi vedem pe romi ca pe oameni. Și noi să le dăm exemple romilor că și ei pot, să se simtă și ei reprezentați. Ori, asta încă nu se întâmplă. Avem aceste produse și sper din inimă să primesc ajutor și să le aduc la cât mai mulți oameni.

 
Alina Şerban, actriţă şi militantă romă: Noi trebuie să le dăm exemple romilor că și ei pot, să se simtă și ei reprezentați