Martin Scorsese a revenit la Cannes, la braţ cu Robert De Niro şi Leonardo DiCaprio

Martin Scorsese, 80 de ani, nu mai urcase covorul roşu din 1986 când venise pe Croazetă cu «After Hours». Zece mai devreme, în 1976, cucerise întregul juriu de la Cannes şi primise La Palme d’or pentru «Taxi Driver» care îl avea în rolul principal pe Robert De Niro.

Acelaşi actor, azi în vârstă de 79 de ani, împreună cu «junele» Leonardo DiCaprio, doar 48 de ani, a revenit pe covorul roşu alături de regizorul lui preferat şi tot cu rădăcini italieneşti, Martin Scorsese.

«Killers of the Flower Moon» este adaptarea cinematografică a unui best-seller, o anchetă voluminoasă publicată în 2017 de jurnalistul american David Grann sub titlul «Nota americană». Subtitlul ediţiei americane este cât se poate de explicit «Oil, money, murder and the birth of the FBI».

Filmul, sub formă de western, evocă povestea, pe cât de adevărată, pe atât de puţin cunoscută a exterminării indienilor Osage, în anii 1920, în statul Oklahoma. Rezerva în care stăteau aceşti indieni – în fapt în care fuseseră mutaţi cu forţa de albi după cucerirea Vestului sălbatic - s-a dovedit a fii plină de petrol, lucru care i-a îmbogăţit enorm pe Osage. «Osage a devenit poporul cel mai bogat din lume, pe cap de locuitor» ne spune naratorul din film. O stare de fapte insuportabilă pentru capitalistul alb. Ca mulţi alţi albi plini de resentimente, dornici de răzbunare şi, mai ales, avizi de bani, William Hale, interpretat extraordinar de De Niro, face totul pentru a subtiliza această mană cerească de la indieni. În acest sens, îşi manipulează nepotul, jucat de DiCaprio, proaspăt întors în patrie după terminarea primului război mondial, ca să se însoare cu o localnică indiană, jucată sublim de Lily Gladstone, actriţă cu origini indiene din tribul Pikunis. Rasismul şi manevrele mârşave, asemenea celor folosite de Mafie, vor duce la uciderea misterioasă a mai multor indieni. Alertate, autorităţile de la Washington trimit la faţa locului anchetatori aparţinând nou creatului pe atunci FBI la iniţiativa tânărului Edgar Hoover, cel care va conduce apoi instituţia aproape jumătate de secol.

Filmul, foarte lung – trei ore şi jumătate – este o reconstituire somptoasă a anilor ’20. Imaginile sunt superbe, dialogurile poate un pic lungi dar finalul de mare clasă. Să precizăm că Scorsese a filmat chiar la faţa locului, în Oklahoma, şi a cerut sfatul direct reprezentanţilor indienilor Osage.

Criticile au fost, în mare parte, foarte favorabile acestei pelicule. Singurele note negative se referă la lungimea filmului cu toate că la Cannes, în ultimii ani, trei ore şi jumătate este aproape norma pentru orice film cu pretenţii.

Un alt subiect de discordie pe Croazetă, care a fost însă repede înăbuşit de organizatori, se referă la principalul producător al peliculei şi anume firma Apple care a pus pe masă o mare parte din cele 200 de milioane de dolari cât a costat «Killers of the Flower Moon».

În fine, în SUA cu siguranţă că pelicula va provoca aprige polemici în jurul violenţei care a marcat – şi marchează şi azi – această ţară. Soarta indienilor Osage, victime ale unei politici genocidare, nu va lăsa şi nu trebuie să lase pe nimeni indiferent.

Mirarea dar şi admiraţie şi aplauze s-au făcut dealtfel auzite în sala de proiecţie când însuşi Martin Scorsese apare la sfârşitul filmului său, în rolul unui actor radiofonic, pentru a descrie scandalul provocat de aceste crime oribile. Cum notează ziarul Le Monde, «această apariţie fizică, foarte surprinzătoare şi emoţionantă, ne aduce brusc în lumea contemporană şi ne spune ceva apropo de sentimentele lui Scorsese vizavi de America actuală în care reînvie vechii demoni ai acestei naţiuni».