Dana Rogoz, la RFI: Indiferent de ce trenduri vor exista în lumea asta, că vor fi bloggeri, că vor fi youtuberi, eu voi rămâne actriță

Dana ROGOZ: Am fost invitată anul acesta în calitate de brand ambassador Campari din partea României. Au fost mai multe actrițe, mai mulți artiști invitați de peste tot din Europa. Eu am reprezentat România. Am fost la premiera filmului „Firebrand” pe covorul roșu. Dar dincolo de asta, m-am bucurat ca anul acesta la Cannes, să am o primă întâlnire fizică cu distribuitorul meu francez, Origine Films. Până acum întâlnirile au fost doar la distanță, pe Zoom. Cât de curând o să am debutul ca regizor, cu un scurtmetraj pe care l-am filmat vara trecută.

Vasile DAMIAN: Poți să ne spui puțin despre ce este vorba? Cum se numește?

D.R: Se numește „La distanță”, „Remote” titlul internațional. L-am filmat vara trecută. E o poveste scrisă de mine. Regie, nu joc. Am lăsat asta în grija unor alte actrițe foarte talentate, Andreea Vasile și Mădălina Craiu. Ele sunt protagonistele. Este povestea Andreei, care își dorește să se mute din mediul urban în mediul rural. Practic, este vorba despre această întâlnire între cele două lumi. În primul rând m-am bucurat că deja și-a găsit un distribuitor.

V.D: În afară de Franța, o să mai fie distribuit și în alte țări?

D.R: E abia începutul. Nu a avut premiera nici măcar în România. Anul acesta la Cannes am încercat să ne gândim la o strategie. Mai mult alții s-au gândit pentru mine la o strategie de festivaluri, la care ar fi un circuit posibil al filmului. Îmi doresc să aibă o viață cât mai lungă și să ajungă în fața publicului, mai ales că, în general, tot ce ține de scurtmetraje presupune un proces mai complicat. Dar îmi doresc în primul rând să fie văzut în România și apoi cât mai departe în lume.

V.D: De ce ai vrut să faci acest scurtmetraj? Până acum erai actriță, printre altele.

D.R: Sunt în continuare actriţă...

V.D: De ce ai vrut să treci de partea cealaltă a camerei?

D.R: Vă spun sincer că nu am avut o proiecție cu mine regizor. Nu mi-am dorit să fiu neapărat regizor, deși am fost împinsă de multe ori de la spate în direcția aceasta. Dar am pornit de la a scrie un scenariu, o ideea pe care o tot aveam în minte. Știi cum e. Idei mai ai și și se pare că ar merita un scurtmetraj, dar nu întotdeauna ajungi să le pui pe hârtie. Dar pentru că tot rămânea cu mine și persista am zis că poate e ceva de capul ei. Mai întâi am scris scenariu în ideea că poate o să îl regizeze altcineva. Am mers cu el către un producător, către Claudiu Mitcu în România, cu care eu mai lucrasem în calitate de regizor și actriță pentru alte două scurtmetraje, care au circulat destul de mult. Am fost încurajată de el, dar mai ales de soțul meu Radu Dragomir, care este regizor. Amândoi au spus că e cazul să fac acest pas, că până la urmă e o încercare. Și am vrut să fie o încercare. A fost un proiect independent în mare parte. We are basca a rămas ca și coproducător, dar altfel a fost în mare parte finanțat din fonduri proprii. Povestea din spatele scurtmetrajului e o poveste destul de amuzantă. Am investit banii moșteniți de la tata. După moartea lui, eu și frații mei am vândut un apartament. Partea care mi se cuvenea am băgat-o în acest scurtmetraj. Sincer, mi se pare că banii ăia rămân undeva. Le-am dat un sens. Ceva rămâne.

V.D: Cum e ca experiență față de actorie?

D.R: Procesul a fost foarte interesant. Mi-a plăcut să scriu. Dar cel mai mult mi-a plăcut să lucrez cu actorii. Fiind actriță, asta a fost cea mai mare plăcere, cea mai mare bucurie. Cred că până la urmă, actorii spun povestea, duc povestea mai departe. Sigur că imaginea și restul detaliilor  sunt foarte importante, dar cred că în primul rând trebuie ca actorii să fie convinși că duc povestea mai departe.

V.D: Să revenim aici la Cannes. Acum două zile ai fost pe covorul roșu. Ce senzație, ce trăiri ai avut? Este prima oară?

D.R: Nu este prima oară. Nu știu cum se vede din afară, dar momentul este foarte scurt. Doar câteva minute de glorie și apoi lași covorul pentru alții. De fapt, covorul le aparține, în primul rând, cineaștilor care urmează să aibă premiera în acea seară. Noi, restul suntem doar niște invitați. Îmi doresc și cred că nu există cineva care să nu își dorească să ajungă pe covorul roșu la Cannes chiar cu un proiect în care e implicat ca actor, regizor. Cred că oricine spune că nu e interesat de Cannes minte. Ar fi ceva ridicol. Sigur că îmi doresc asta ca actriță.

V.D: De ce nu ca regizoare?

D.R: Doamne ajută. Momentul este foarte scurt. Dar e cu bucurie. E o sărbătoare. Asta simt de fiecare dată. E o bucurie să fiu înconjurată de artiști pe care îi apreciez în mod evident. Pe unii îi urmăresc de când sunt mică. Mi se pare că dintr-odată lumea pare mai mică. Îți dă o senzație de unitate. Până la urmă cumva ne leagă aceeași pasiune pe toți. Cred că toată lumea trăiește asta. Asta am discutat și cu alți oameni din industrie zilele astea. Toți avem senzația că ne revedem aici sau la alte festivaluri. De fapt, e o lume mică. Asta e frumos.

V.D: Odată terminat acest proiect cu scurtmetrajul, ce proiecte de viitor ai?

D.R: Am jucat la începutul anului într-un lungmetraj. Am avut un rol în filmul lui Ciprian Mega, al doilea lui lungmetraj. E încă în lucru. E în film în care în rolul principal e Corina Moise, Anthony Delon, Mickey Rourke. Are un cast foarte interesant. Ar trebui să aibă premiera anul acesta. Și există perspective pentru toamna aceasta pentru alte două lungmetraj tot în calitate de actriță. Dar încă e prea devreme să vorbesc despre ele. Acum iarăși sunt împinsă, inclusiv de distribuitorul meu de aici din Franța, să scriu al doilea scenariu. Dar e mult prea devreme pentru asta.

V.D: O ultimă întrebare. Ești foarte activă, cunoscută pe rețelele de socializare. Ești bloggeriță, influencer, actriță. Cum spune francezul, ai mai multe săgeți la arcul tău. Ce ți-ar place ție? Cum ai vrea tu să fii prezentată? Care e pasiunea ta?

D.R: Cred că în primul rând sunt actriță. Am devenit influencer. S-a întâmplat asta. Dar real, publicul care mă urmărește, mă urmărește de când eram copil din filmele în care am apărut, din toată istoria mea. Iar toată zona asta de social media a venit adiacent. Altfel, eu sunt actriță și mă bucură foarte tare orice colaborare în zona aceasta, atât în film, cât și în teatru. Eu joc destul de mult în teatru în România. Cred că indiferent de ce trenduri vor exista în lumea asta, că vor fi bloggeri, că vor fi youtuberi, eu voi rămâne actriță.