Un tratat internaţional privind stoparea poluării cu plastic, negociat la Paris sub egida ONU

Obiectivul negocierilor de la Paris, purtate sub egida Programului ONU pentru mediul înconjurător (PNUE), este de a ajunge la un tratat internaţional contra poluării cu plastic. Cu toate că multiple studii alarmante au demonstrat déjà nocivitatea plasticului, atât pentru natură cât şi pentru oameni, dezbaterile de la Paris sunt aprige. Se confruntă în fapt mai multe tabere, fiecare cu interesele ei.

Cele mai ambiţioase state – circa 50 la număr - sunt reunite într-o coaliţie prezidată de Norvegia şi Ruanda. Se regăsesc în acest grup toate ţările Uniunii europene dar şi Canada şi Japonia. Aceste state militează pentru diminuarea producţiei de plastice, în particular a celor de unică folosinţă, amelioarea reciclării dar şi interdicţia anumitor aditivi chimici periculoşi. Aceste state şi-ar dori ca poluarea cu plastic să ia sfârşit la orizontul anului 2040.

Trebuie precizat că există mii de formule diferite pentru a fabrica un plastic, cel puţin 15.000 de aditivi diferiţi, dar nu se ştie nimic despre acest cocktail chimic care se regăseşte în natură – oceane, banchiză, pe munţi - sau în corpurile noastre. Astfel, microplastice au fost detectate în laptele matern, în sânge şi în placentă. Un studiu comandat de WWF univesităţii din Newcastle în 2019 a demonstrat că un om consumă în medie 5 grame de particule de plastic pe săptămână, adică echivalentul unui card bancar!

Plasticul este prezent peste tot – în haine, în ambalaje, în construcţii sau în instrumentele medicale. Nu e de mirare că producţia anuală de plastice s-a dublat în ultimii 20 de ani ajungând la 460 de milioane de tone şi s-ar putea tripla până în 2060 dacă nu se face nimic. Asta în contextul în care nici măcar 10% din deşeurile din plastic sunt reciclate.

SUA, China, India si producatorii de petrol, contra unui tratat ambitios

Fabienne Lagarde este cercetătoare în chimia mediului la universitatea din Le Mans şi membră a coaliţiei ştiinţifice pentru un tratat plastic performant. Ea spune la microfonul RFI că «cu excepţia industriaşului care a fabricat plasticul, este foarte greu de aflat ce conţine respectivul plastic. Ori, se vede déjà că apar tot mai multe boli legate de anumite tipuri de molecule dar e greu de făcut legături directe cu bolile respective. Stim însă că anumiţi aditivi sunt perturbatori endocrini. Suntem supuşi în permamenţă acestui cocktail» spune Fabienne Lagarde.

Există însă şi tabăra statelor mai puţin ambiţioase şi ele cântăresc greu pe scena internaţională. În acest grup regăsim SUA – primul consumator de plastic din lume, China – primul producător de plastic din lume, India şi Arabia saudită dar şi toţi ceilalţi producători de petrol, materia primă pentru a fabrica plasticul. Toate aceste ţări se tem ca un tratat prea ambiţios să nu le penalizeze economia. Nici gând aşadar pentru ele să-şi reducă producţia. Ele se concentrează mai degrabă pe tratatera şi reciclarea deşeurilor.

În fine, la Paris, pe lângă negociatorii diverselor state, a oamenilor de ştiinţă şi a ONG-urilor, participă şi reprezentanţi ai industriei plasticelor. O industrie lucrativă ce cântăreşte miliarde de dolari şi generează milioane de locuri de muncă în lumea întreagă. Ori, prezenţa acestora îngrijorează asociaţiile ecologiste. Astfel, la iniţiativa lui Greenpeace, circa 180 de ONG-uri au trimis organizatorilor o scrisoare în care denunţă «influenţa indusă a firmelor petrochimice» în actualele negocieri.

Discuţiile de la Paris vor fi urmate de cel puţin alte trei runde de negocieri înainte de a ajunge la un tratat final, probabil undeva pe la sfârşitul anului viitor. Acord multilateral ce se vrea a fi cel mai important de la Acordul de la Paris privind clima, semnat în 2015.