„Low Tech”, filmul despre demersul ecologic care consistă în a concepe sau difuza tehnici simple, durabile şi accesibile tuturor (Interviu cu producătoarea Lissandra Hăulică)

„Low Tech” ne prezintă portretele unor personaje – femei şi bărbaţi – care zilnic promovează acest demers ecologic numit low tech. Agricultură, locuinţe, energie – iată doar câteva domenii ce sunt abordate şi ameliorate de aceşti oameni – cetăţeni ar fi termenul mai potrivit - horărâţi să-şi ducă visele până la capăt pentru a ne schimba modul de viaţă. Unii sunt agricultori, alţii antreprenori sau tineri ingineri veniţi de pe băncile unor şcoli prestigioase. Descrişi drept „pionieri”, ei se visează constructorii lumii de mâine şi insistă, ca şi regizorul Adrien Bellay, să ne spună că low tech nu înseamnă no tech.

Am stat de vorbă cu Lissandra Hăulică, producătoarea acestui film documentar prin intermediul casei de producţie Irrévérence Films, şi am rugat-o să ne definească ea noţiunea de low tech.

Lisandra Hăulică: Low tech se opune high tech, tehnologiilor ultra specializate și ultra moderne. Este vorba despre tehnici simple, durabile și accesibile tuturor. Asta ar fi definiția de dicționar în doua cuvinte.

Vasile Damian: De ce ai vrut să produci un film despre low tech?

L.H: Acest low tech este un ansamblu de tehnici plin de virtuți și de calități. Ne obligă să avem o altă relație cu lumea, să consumăm altfel, mai puțin, mai inteligent, să reparăm, să fim puțin atenți la modul nostru de a trăi și de a interacționa cu planeta. De aceea mi se pare important într-un moment în care viitorul nostru ecologic este foarte sumbru.

V.D: De altfel, în introducere spuneai că este un film necesar...

L.H: Da, dă speranțe. Toate aceste persoane care încearcă, găsesc soluții, uneori mai stranii, alteori foarte eficiente, uneori fragile, ne dau speranța că se mai poate face ceva, că există o creativitate și în domeniul ăsta tehnologic și al ecologiei, din care poate va ieși ceva salutar.

V.D: Ne poți spune câteva cuvinte despre cum s-au făcut filmările, cât au durat, în ce condiții?

L.H: Filmările s-au făcut în Franța pe o perioadă de aproximativ 60 de zile, cu o filmare destul de optimizată, încercând să adunăm cât mai mult lucrurile ca să cauzăm cât mai puține deplasări și poluări. Ne-am deplasat cu trenul. A fost o echipă foarte restrânsă, un turnaj, o filmare ecologică, cât mai puțin toxică.

V.D: Vorbim despre Low Tech. Imaginile sunt foarte frumoase și au fost filmate cu drona, care s-a folosit destul de mult. Nu e puțin contradictoriu? Sau așa să fie producția cinematografică?

L.H: Ai dreptate. Totul este contradictoriu. Drona este simbolul unei tehnologii foarte sofisticate și recente. Cinemaul este tehnologie, mai ales cel de astăzi, digital. Filmul acesta pune în evidență toate aceste contradicții. Idea acestei teorii și practici de low tech nu este să renunțăm la orice fel de tehnologie, dar să încercăm să o folosim în măsura posibilului cât mai puțin sau cât mai just, acolo unde este cu adevărat necesar, nu inutil.

V.D: Când vedem ce se întâmplă în jur și cum se accelerează toate dereglările climatice, nu e puțin cam târziu. Exemplele din film nu sunt prea izolate ca să se generalizeze?

L.H: Prea târziu nu e niciodată. Altfel, nu facem nimic. Trebuie să acționăm în continuare ca să limităm stricăciunile viitoare. Nu sunt așa de izolate. Asta am descoperit cu filmul. Este o comunitate foarte importantă. Foarte multă lume, mulți tineri, mulți ingineri, așa cum am văzut în film, încearcă multe lucruri. De fapt, nu suntem așa de puțini.

V.D: Filmul a câștigat mai multe premii, deja dinainte să iasă pe ecranele din Franța. Pentru tine este o încurajare, nu?

L.H: Da, este o încurajare fiindcă în felul acesta filmul este validat din mai multe puncte de vedere și ecologice, în festivaluri precum Le Festival International du Film Vert, care este un festival internațional important. În competiție erau 40 de filme din diferite țări. Dar și din punct de vedere cinematografic, de la Abderrahmane Sissako, care ne-a dat premiul la Cinema for Change. Ne-a făcut elogii cinematografice foarte frumoase. Filmul are vocația de a ieși din sfera militantă și de a fi o operă de cinema în sine.