«Gipsy guitar from Corsica», al doilea disc cu influenţe manouche al chitaristului corsican Fanou Torracinta

Micul prinţ al swingului, l-a poreclit un ziar corsican. Trebuie spus că Fanou Torracinta a crescut în două universuri muzicale: cel nativ, al insulei pe care s-a născut, Corsica, şi cel al jazz-ului manouche reprezentant de Django Reinhardt. «Muzica lui Django este semnătura mea, chiar dacă sunt corsican. Încerc să îmbin, să organizez aceste două influenţe majore şi nu mă plictisesc niciodată» îmi spune chitaristul, întâlnit după concertul de la Paris din sala Bal Blomet. «În Corsica există o adevărată cultură a chitarei care se auzea în festivaluri. În paralel, existau pe vremuri mulţi muzicieni manouche care veneau să-i însoţească pe cântăreţii corsicani. Tatăl meu e chitarist şi mergea cu cântăreţii în cabarete. Chitara este pentru mine o poveste de familie dar şi de sat corsican pentru că tot repertoriul tradiţional era însoţit de chitara manouche.»

Pe noul său CD, Fanou Torracinta ne propune un amestec de melodii clasice manouche cu tente corsicane şi de bucăţi personale, compuse chiar de chitarist, unele în timpul pandemiei de Covid. Îl întreb ce-i apropie pe manouches de corsicani. Răspunsul vine dintr-o răsuflare. «În primul rând, aspectul comunitar. Apoi vin muzica vie şi tradiţiile orale. Nu există o tehnică pedagogică scrisă pentru a învăţa, nici muzica corsicană, nici cea manouche. Este interesant de privit ce se întâmplă la marile evenimente, când cântăm Django sau muzică tradiţională. Chiar dacă pe acest disc nu se aude foarte bine, procedeul este acelaşi. O întâlnire între muzicieni şi cântăreţi care, în mod natural, dă naştere la ceva pentru că folosim aceleaşi coduri care crează o muzică. Aşa se întâmplă şi în Corsica cu polifoniile iar în Django, aşa se întâmplă între mai mulţi muzicieni şi chitarişti.»

Sursa imaginii: 

Vasile Damian

După ce la 17 ani îşi fondează primul trio, Fanou Torracinta trece repede la formula cvartetului. Pentru acest al doilea volum al lui «Gipsy guitar from Corsica» chitaristul este însoţit de vechiul său complice, veşnic tânărul pianist Bastien Brison, de chitaristul manouche Benji Winterstein şi de contrabasistul William Brunard. «Muzica funcţionează bine pentru că suntem un grup. Creăm împreună şi este singura soluţie ca să se întâmple ceva cu adevărat. Muzicienii cu care cânt îi cunosc de foarte mult timp, au devenit prietenii mei şi dacă eu sunt azi aici este şi graţie lor. Au participat la fel ca şi mine la acest proiect şi ţin să le mulţumesc din suflet» îmi spune Fanou Torracinta.

Dacă chitaristul corsican este puternic influenţat de tradiţiile insulare şi de jazz-ul manouche, Fanou Torracinta revendică şi inspiraţii clasice. «Ador muzica din secolul XX chiar dacă pentru moment nu am compus ceva cu adevărat clasic. Încerc să compun însă bucăţi de chitară solo care să semene cu pianul sau cu melodii clasice din secolul XX tip Debussy, Ravel şi Fauré.»

Peste câteva zile, Fanou Torracinta îl va însoţi la un concert în Alsacia pe virtuosul violonist rom Florin Niculescu. «L-am descoperit şi ascultat pentru prima dată pe discul lui Biréli Lagrène Gipsy Project. L-am admirat dintotdeauna pe Florin. Ne cunoaştem de ceva vreme dar încă nu am concertat împreună, am participat doar la diverse jam sessions în cluburi pariziene şi în Corsica. Este o onoare pentru mine să cânt cu muzicieni mai în vârstă care sunt gardienii jazz-ului manouche în Franţa.» îmi spune Fanou Torracinta.

Sursa imaginii: 

Vasile Damian