JO: Istoria Jocurilor, Jocurile Istoriei (VIDEO & FOTO)

Este singurul eveniment care reuneşte mai multe naţiuni decât ONU. Cel puţin atunci când, o dată la patru ani, sunt toate reunite pe stadion, adevărat teatru geopolitic în care fiecare actor încearcă să existe pe harta lumii. Cum s-a întâmplat de multe ori de când au renăscut Jocurile în 1986, această competiţie sportivă mondială, în 2024 la Paris, va deveni una politică şi va fi confruntată cu situaţia geopolitică marcată de războiul din Ucraina şi antagonismele dintre Rusia şi aliaţii Ucrainei.

Redacţiile RFI în franceză şi în limbi străine vor evoca şi decripta, o dată pe lună, în mediile lor digitale, importanţa diverselor ediţii ale Jocurilor olimpice. Am cerut explicaţii în acest sens şi unui specialist, Thierry Terret, istoric al sportului şi, în particular, al olimpismului, fost delegat ministerial pentru Jocurile olimpice şi paralimpice de la Paris pentru ministerul Educaţiei naţionale şi Învăţământului, azi vice-rector al Polineziei franceze.

Unealtă a diplomaţiei sau nu? Jocurile au făcut Istoria sau Istoria a făcut Jocurile? Pentru a ilustra aceste problematici, regăsiţi în fiecare lună pe site-urile RFI un episod al acestei evocări «JO-politice» a celui mai mare, mai planetar şi mai politic dinter evenimentele sportive.

Helsinki 1952: Redacţia vietnameză de la RFI revine asupra acestei ediţii ce se înscrie într-un context politic cu mize uriaşe: război rece, bipolarizarea lumii, atleţi erijaţi în adevăraţi campioni ai unui bloc sau altul. Pentru Finlanda a fost o provocare de a organiza JO în contextul animozităţii între Est şi Vest. Tara-gazdă a fost nevoită să renunţe la simbolul păcii care era, de la JO de la Paris din 1924 încoace, Satul olimpic. Finlanda va construi două astfel de «Sate» pentru a evita tensiunile între atleţii celor două blocuri.

21 iulie 1952, pe stadionul olimpic din Helsinki, membri ai echipei olimpice SUA cu pàlària pusà pe inimà pentru a-l saluta pe presedintele Finlandei Juho K. Passikivi.

Sursa imaginii: 

United Press via AP

Melbourne 1956: Redacţia persană ne va povesti aceste prime JO la care anumite ţări au decis să boicoteze evenimentul organizat într-un context mondial din nou extrem de tensionat : afacerea Canalului Suez, al doilea război Egipt-Israel, invazia sovietică din Ungaria. Tensiunile se dezvoltă până în inima competiţiei având ca punct culminant semifinala de polo dintre URSS şi Ungaria, meci ce va rămâne în istorie ca «o baie de sânge».

Jucàtorul rus de polo pe apà Valentin Prokopov, în actiune la sfârsitul meciului Ungaria-Rusia, 6 decembrie 1956, Melbourne, Australia.

Sursa imaginii: 

AP Photo/Press Association

Mexico 1968: Redacţia în limba spaniolă va evoca această primă ediţie organizată într-o ţară în curs de dezvoltare. JO se vor deschide sub protecţia armatei după masacrul stundenţilor de la Tlatelolco. Ediţia mexicană va rămâne în istorie şi graţie gesturilor făcute de doi atleţi care denunţau segrerarea rasială. Imaginile cu Tommie Smith şi John Carlos cu pumnii strânşi în mănuşi negre şi ridicaţi spre cer vor face înconjurul lumii.

16 octombrie 1968. Atletii americani Tommie Smith si John Carlos îsi ridicà pumnii în mànusi negre în timp ce se intoneazà "Star-Spangled Banner".

Sursa imaginii: 

AP

München 1972: Redacţia în cambodgiană ne va povesti ultimele JO ale cambodgienilor înainte unei absenţe de mai bine de 20 de ani din cauza războaielor care răvăşesc ţara. Dar München 1972 va rămâne în Istorie ca instrumentalizarea politică, prin teroare, a Jocurilor. Asasinarea a 11 atleţi israelieni de către organizaţia teroristă palestiniană Septembrie Negru va marca pe veci istoria JO.

Un membru al comandoului arab care luase ostateci din echipa Israelului în satul olimpic din München. 5 septembrie 1972.

Sursa imaginii: 

AP/Kurt Strumpf

Montréal 1976: Redacţia în portugheză va evoca această ediţie la care, pentru prima dată, Portugalia democratică va participa la competiţii. JO vor fi marcate de absenţa a 28 de naţiuni africane care au decis să nu meargă în Canada în semn de protest faţă de apartheidul în vigoare în Africa de Sud.

Gimnasta româncà Nadia Comaneci, 14 ani, în drum spre o medalie de aur la Jocurile olimpice de la Montréal, Canada, 22 iulie 1976.

Sursa imaginii: 

AP/Stephanie Maze

Moscova 1980: Redacţia în limba engleză ne va reaminti că aceste Jocuri au fost marcate de instrumentalizarea lor politică. Peste 60 de ţări răspund apelului la boicot lansat de SUA sub imboldul lui Jimmy Carter şi decid să nu meargă în URSS pentru a protestat contra invaziei Armatei roşii în Afganistan.

Presedintele american Jimmy Carter la Casa albà, 11 aprilie 1980. El a decis sà boicoteze JO de la Moscova dupà invazia sovieticà din Afganistan.

Sursa imaginii: 

AP/Charles Tasnadi

Los Angeles 1984: Redacţia noastră, în limba română, va evoca jocurile californiene la care URSS, la rândul ei, nu a venit ca răspuns la boicotul de la Moscova din 1980. URSS este urmată de 15 ţări, în mare parte din blocul comunist. 15 dar nu şi … România care nu se aliniază la poziţia Moscovei şi nici …China care participă la Los Angeles la primele ei JO.

Stadionul olimpic din Los Angeles.

Sursa imaginii: 

AP

Barcelona 1992: Redacţia în limba rusă ne va spune că această ediţie este prima la care participă Rusia ca stat de sine stătător, după prăbuşirea URSS. Celelalte ţări din fosta Uniune sovietică decid să participe la competiţie sub un steag unic.

Membre ale echipei române de gimnasticà, Barcelona, 28 iulie 1992.

Sursa imaginii: 

AP/DIETHER ENDLICHER

Beijing 2008: Redacţia în limba chineză va evoca numeroasele polemici – represiune în Tibet, libertatea presei, dezastru ecologic – care au marcat organizarea şi găzduirea JO într-o Chină care, prin strategia sa de deschidere, va transforma aceste JO într-o formidabilă unealtă a diplomaţiei sale.

Cursa ciclistà la JO de la Beijing, 9 august 2008, trece prin piata Tianamen.

Sursa imaginii: 

Michael Macor/San Francisco Chronicle via AP

Rio 2016: Redacţia braziliană ne va povesti că JO de la Rio s-au derulat, pe de o parte într-o ţară marcată de o criză politică, instituţională şi socială majoră şi, pe de altă parte, într-un context de criză sanitară provocată de epidemia virusului Zika. Organizarea este deci o dublă provocare şi, în ciuda insistenţelor OMS – Organizaţia Mondială a Sănătăţii – Comitetul internaţional olimpic refuză categoric amânarea evenimentului.

Fani americani fac referire la virusul Zika în timpul unui meci feminin de fotbal cu Suedia, Brasilia, 12 august 2016.

Sursa imaginii: 

AP/Eraldo Peres

Cât despre JO de la Paris din 2024, este aproape sigur că ele vor respecta regula şi că vor fi puternic marcate de contextul geopolitic mondial în care puterea jocului sportiv nu va împiedica jocul diplomatic al marilor puteri.

Inelele olimpice la Paris, 14 septembrie 2017 dupà ce capitala Frantei a fost desemnatà sà gàzduiascà JO din 2024.

Sursa imaginii: 

AFP