Cronica bilingvă nr. 263. Premier mai muncitoresc

A peine installé, j’arrangeais avec ma femme les quelques meubles que des amis bienveillants avaient sortis de leurs caves pour nous dépanner, când prin ferestrele cocoțate aproape sub acoperiș ne-a ajuns, venită din stradă, o rumoare care se-ntețea comme dans le poème de Hugo « Les Djinns », mis en musique par César Franck. Zvonul devenea vuiet, larmă, vacarm. Ne-am repezit la fereastra care dădea pe strada Saint Antoine, cea care pleacă din piața Bastiliei, simbolul Revoluției franceze, și duce, par la rue de Rivoli, en passant devant l’ancienne place de Grève où le Tribunal révolutionnaire avait installé sa guillotine, directement à la place de la Concorde, unde a fost ghilotinat Ludovic al XVI-lea. Un itinerar parcă anume destinat celor care sărbătoreau printr-o amplă și zgomotoasă procesiune populară ziua de 1 mai, impropriu numită ziua muncii parce qu’elle rappelle ceux qui s’étaient soulevés pour réclamer la réduction de la journée de travail.

Eram abia venit dintr-o țară unde 1 mai era sărbătoarea puterii care ne silea să fim actorii acestei puneri în scenă cu pionieri care, plouă-ninge, defilau en culottes courtes et chemises blanches, le foulard rouge noué autour du cou, suivis par de jeunes gymnastes, puis par les adultes qui portaient sur leurs épaules de lourdes pancartes pour faire savoir à nos dirigeants que nous avons rempli les obligations du plan quinquennal, puși, într-un fel să arătăm conducerii de partid și de stat că nimic nu ne e mai prețios pe lume decât de-a ne speti muncind.  Descopeream că aici, în Franța, 1 mai era – și a rămas – un prilej ca, la chemarea sindicatelor, parfois désunis ou, comme cette année, solidaires, cei care trăiesc din munca lor și nu din rata capitalului să amintească celor de la putere cu „legile obiective ale pieții” între dinți, că atunci când greviștii din mai 1886 de la Chicago cereau limitarea zilei de muncă la 8 ore, ils voulaient tout simplement dire qu’ils ont, eux aussi, le droit de vivre : contrairement à ce que l’on crie sur les toits depuis que le capitalisme existe, la vie de l’homme ne se résume pas au travail conçu comme source de plus value. Li s-a răspuns – America, de ! – cu gloanțe, exemplu urmat cu silință de capitalismul european, ca în 1891 la Fourmies în Franța, tot de un 1 mai. La démocratie roumanie d’avant-guerre ne fut pas en reste pour ce qui est de rappeler par les armes à ceux qui voulaient vivre leur vie, que leur devoir est de suer sang et eau pour faire tourner la machine de l’économie nationale. Nos dirigeants de l’époque ont tiré au canon sur les paysans en 1907, sur les ouvriers de Bucarest en 1918 et 1920, și au tras cu arma în mineri în 1929, în ceferiști câțiva ani mai târziu.

Numai că, dacă e vorba de 1 mai muncitoresc și dacă tot am vorbit de greva de la Lupeni din 1929, cum să nu ne aducem aminte și de cea, tot de la Lupeni, din 1977, stârnită de o lege qui retardait de deux ans l’âge de départ à la retraite des mineurs et augmentait de 6 à 8 heures le travail journalier. Il n’y a pas eu de fusillade, n-au fost morți și răniți – de, alte timpuri ! dar represiunea exercitată de cei cu „materialismul dialectic și istoric” între dinți a fost la fel de promptă de-ți vine să crezi que, depuis l’invention du capitalisme, les gens au pouvoir se nourrissent tous au sein généreux du marxisme qui leur a fourni l’alibi des lois objectives et implacables du développement économique et social.

A cela près que les processions du 1 mai ne aduc în fiecare an aminte că viața, viața la care avem cu toții dreptul, viața adevărată nu se confundă cu munca înțeleasă ca sursă a plusvalorii.

En France, le 1^er mai est aussi la fête du muguet et la tradition veut qu’on offre des brins de cette fleur aux gens qui nous sont chers. Un fel de-a spune de ziua muncii că viața are și alte bucurii decât munca. Tiens ! on attribue à l’auteur de Don Quichotte cette phrase qui hérisse les cheveux de tous les économistes et apparentés : „omul care muncește pierde un timp prețios”.