A murit jurnalistul francez Jean-Pierre Elkabbach, considerat «regele interviurilor»

Originar dintr-o familie de evrei din Oran (Algeria) Jean-Pierre Elkabbach s-a declarat dintotdeauna «evreu laic». La moartea tatălui său, pe când încă nu avea 12 ani, tânărul Jean-Pierre i-a promis acestuia, pe patul de moarte, că-i va face numele celebru. O promisiune respectată cu desăvârşire.

Îşi face liceul şi studiile superioare la Paris dar se reîntoarce în Alegria unde îşi debutează cariera de jurnalist de teren. Revenit în Franţa, face primi paşi la ORTF, Oficiul de radio-televiziune francez din anii ’60. Jean-Pierre Elkabbach devine repede o figură mediatică în Hexagon iar în anii anii ’70 se face cunoscut pe canalul de televiziune public Antenne 2, predecesorul actualului France 2.

Jurnalist mitic, atât la televiziune cât şi la radio, Elkabbach a condus în anii ’90 grupul public France Télévisions. Treptat se apropie apoi de grupul privat Lagardère Media şi va conduce începând cu 2005 radioul Europe 1.

De-a lungul carierei sale de aproape 6 decenii, Jean-Pierre Elkabbach a realizat interviuri cu cei mai mari şi mai puternici ai Franţei. Începând cu practic toţi preşedinţii celei de-a 5-a Republici, cu exceptia lui Charles de Gaulle: Valéry Giscard d’Estaing, François Mitterrand, Jacques Chirac, Nicolas Sarkozy, François Hollande şi Emmanuel Macron. De asemenea, temutul jurnalist a intervievat şi vreo 20 de premieri francezi şi nenumăraţi alţi responsabili politici francezi dar şi străini. Astfel, Margaret Thatcher, Nelson Mandela, Richard Nixon şi Vladimir Putin sunt doar câţiva lideri internaţionali care au trecut pe la microfonul jurnalistului francez. Liderul de la Kremlin avea să-l descrie pe Elkabbach drept un «jurnalist agresiv».

Cele mai aprige schimburi, rămase în istorie şi în memorie, sunt cele pe care le-a avut cu fostul secretar general al Partidului comunist francez Georges Marchais. «Ascultă Elkabbach, e extrem de dezagreabil să discut cu Dvs !» i-a spus odată furios, în direct, liderul comuniştilor francezi. În 2015 o întâmpină pe preşedinta Frontului naţional – partidul extremei drepte – cu întrebarea «Bună ziua Marine Le Pen. Nu vă este ruşine?». Rămasă cu gura căscată, extremista franceză nu înţelege sensul întrebării. Elkabbach i-o repetă şi apoi îi aduce atunci aminte că nu a fost la manifestaţiile de sprijin în favoarea revistei satirice Charlie Hebdo a cărei echipă tocmai fusese decimată de doi islamişti.

Cu fostul preşedinte socialist François Mitterrand va lega însă o strânsă prietenie, lucru care îi va permite să înregistreze ultimele confesiuni. Într-un interviu cu acesta – ultimul - din septembrie 1994, Mitterrand va evoca lupta sa cu cancerul care avea să-l omoare peste câteva luni dar mai ales activităţile sale, mai întâi de colaboraţionist şi apoi de rezistent în timpul ocupaţiei naziste din al Doilea război mondial. În cabina de machiaj, Mitterrand îl chemase pe jurnaliist şi îi spusese. «Fiţi cât mai dur cu putinţă. Întrebaţi-mă tot ce vreţi, am nevoie de asta. Nu mai sunt preşedintele Republicii şi Dvs. nu mai sunteţi preşedintele grupului public de televiziuni. Să vorbim deci de la bărbat la bărbat». Cerinţă pe care Jean-Pierre Elkabbach o va îndeplini realizând un interviu extrem de dur cu fostul şef de stat.

Decesul lui Jean-Pierre Elkabbach a provocat o ploaie de omagii din partea clasei politice. Preşedintele Emmanuel Macron a salutat dispariţia unui «monstru sacru al jurnalismului». Valérie Pécresse, preşedinta regiunii pariziene, fostă candidată la prezidenţiale din partea partidului conservator Republicanii, a deplâns dispariţia unui «om percutant, cultivat, care a traversat toate epociile de parcă era etern».

Jordan Bardella, liderul partidului de extremă dreaptă Reuniunea naţională, a salutat un jurnalist care «a ţinut vie dezbaterea democratică graţie unuor interviuri memorabile».

Si Fabien Roussel, secretarul general al partidului comunist francez, e de părere că «Jean-Pierre Elkabbach a marcat istoria mediatică a Franţei. Schimburile sale mitice cu Georges Marchais au rămas gravate în memorie».

Nicolas Sarkozy, fost preşedinte al Franţei, se declară «trist că a plecat un mare nume al jurnalismului. Un pasionat de politică, bulimic de informaţie şi realizator de interviuri fără concesii».

În fine, Anne Hidalgo, primăriţa socialistă a Parisului, e de părere că «jurnalismul politic este în doliu astăzi».

Cum notează ziarul Le Monde în necrologul consacrat lui Jean-Pierre Elkabbach, «în general, de la un jurnalist nu rămâne nicio urmă pentru că face o meserie a efemerului. De pe urma lui Jean-Pierre Elkabbach vor rămâne însă confidenţele lui Mitterrand».