Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Eliberarea ostaticilor francezi - un "moment formidabil"

otages-sahel-344-0.png

credit foto: rfi.fr

In Franţa, preşedintele François Hollande i-a întîmpinat astǎzi personal la aeroport pe cei patru ostatici francezi eliberaţi marţi 29 octombrie dupǎ trei ani de sechestrare în zona Sahelului. Rǎpiţi în Niger, pe 16 septembrie 2010, cei patru, care lucrau pentru grupul nuclear francez Areva, şi-au regǎsit libertatea dupǎ lungi negocieri mediate de autoritǎţile nigeriene. Este avansatǎ însǎ şi cifra de cel puţin 20 de milioane de euro care ar fi fost plǎtitǎ ca rǎscumpǎrare.

Pentru executivul francez acest succes diplomatic intervine într-un moment de mari dificultǎţi pe plan intern. Ca şef al armatei şi avînd  ca domeniul rezervat politica externǎ, François Hollande are ocazia deci, mǎcar pentru o zi, de a-şi afirma din nou statura internaţionalǎ în calitate de lider al unei mari puteri cu influienţǎ pe continentul african. In urmǎ cu cîteva zile cota de popularitate a preşedintelui era consideratǎ drept un record negativ pentru ultimii 32 de ani. Revenirea celor patru ostatici în Franţa este sinonimǎ deci cu o gurǎ de oxigen pentru preşedinte şi cu un scurt armistiţiu politic, cînd întreaga clasǎ politicǎ îşi afişeazǎ în mod unanim satisfacţia cǎ aceşti oameni au scǎpat de infernul detenţiei.

Cum se întîmplǎ de obicei în astfel de cazuri, preşedintelui francez i-a revenit onoarea de a anunţa primul, încǎ de ieri cînd se afla în vizitǎ la Bratislava, vestea cea bunǎ. Astǎzi, primindu-i la aeroportul militar de la Villacoublay din apropierea Parisului pe cei patru foşti ostatici, François Hollande a ţinut sǎ le mulţumeascǎ înainte de toate autoritǎţilor de la Niamey:

"Doresc sǎ exprim gratitudinea Frantei faţǎ de preşedintele Nigerului domnul Issouffou. El împreunǎ cu echipele sale a putut face  tranzacţiile necesare pentru eliberarea ostaticilor nostri. Vreau sǎ mai subliniez cǎ aceste negocieri pot fi uneori lungi, aspre, dificile."

Cei patru oameni care şi-au regǎsit familiile şi au ieşit din coşmarul sechestrǎrii în statul Mali sunt Daniel Larribe, 62 de ani, Thierry Dol, 32 de ani, Pierre Legrand, 28 de ani, şi Marc Féret, 46 de ani. Ei au venit de la Niamey în compania ministrului de externe Laurent Fabius şi a ministrului însǎrcinat cu apǎrarea, Jean-Yves Le Drian. Preşedintele François Hollande a ţinut însǎ sǎ reaminteascǎ faptul cǎ problema ostaticilor nu s-a încheiat întrucît mai sunt 7 francezi deţinuţi în Sahel:

"Asteptarea este încǎ insuportabilǎ pentru alte familii şi alţi ostatici. Franţa este o republicǎ, ea trebuie sǎ-şi demonstreze în acelaşi timp capacitatea de dialog şi de solidaritate. Dacǎ existǎ o lecţie care se impune dupǎ aceastǎ teribilǎ încercare este cǎ unitatea naţiunii a fost în spatele compatrioţilor noştri. Mulţumesc tuturor."

Dupǎ acest moment festiv va urma cu siguranţǎ un nou episod, cel al mǎrturiilor, al detaliilor şi al "istoriei secrete" a acestei eliberǎri. Preşedintele statului Niger, Mahamadou Issouffou, considerat un vechi prieten al lui Fraçois Hollande, acordǎ un scurt interviu în cotidianul Aujourd’hui şi precizeazǎ cǎ prezenţa armatǎ francezǎ în Mali a avut fǎrǎ îndoialǎ un impact asupra negocierilor cu grupul de rǎpitori apropiat de nebuloasa teroristǎ a Al-Qaidei magrebine.

Probabil cǎ polemica nu va întîrzia sǎ izbucneascǎ nici în jurul problemei rǎscumpǎrǎrii. In mod oficial nici un guvern occidental care negociazǎ eliberarea vreunui ostatic nu recunoaşte cǎ banii sunt pivotul principal într-o astfel de operaţiune. Achitarea unei rǎscumpǎrǎri înseamnǎ de fapt finanţarea unui grup terorist şi chiar o încurajare pentru alte grupuri de a recurge la astfel de rǎpiri. Intre ce se declarǎ însǎ în mod oficial şi ce se întîmplǎ în culise, distanţa este enormǎ. Agenţia France Presse evoca într-o depeşǎ, din surse nigeriene, o sumǎ cuprinsǎ între 20 şi 25 de milioane de euro care ar fi fost plǎtitǎ pentru eliberarea celor patru ostici. Despre originea acestor sume nu se ştie pentru moment nimic, dacǎ provin de la statul francez sau de la societǎţile Areva şi Satom, filiale ale grupului Vinci, pentru care lucrau cei patru francezi.

Cotidianul Le Monde publicǎ o paginǎ întreagǎ despre dedesubturile acestei afaceri în care s-au intersectat intenţii bune şi rivalitǎţile dintre mai mulţi negociatori, interese politice şi de imagine, interese economice şi jocuri de influienţǎ.

Pentru moment însǎ fraza care trebuie reţinutǎ este cea pronunţatǎ de primul ministru francez Jean-Marc Ayrault: eliberarea celor patru ostatici, dupǎ 1139 de zile de captivitate, este un "formidabil moment".