Presa francezǎ: Putin are o atitudine iraţionalǎ iar scopurile sale sunt de neînţeles pentru Occident

Sǎ asistǎm oare la ultimile zvîcniri ale unui imperiu sau la o politicǎ durabilǎ de regenare a sa? Iatǎ o întrebare legitimǎ, fǎrǎ rǎspuns deocamdatǎ, pentru cǎ Occidentalii nu ştiu încǎ în ce categorie sǎ-l plaseze pe Putin. Este el un nou dictator fǎrǎ scrupule, un jucǎtor de pocker la masa geopoliticǎ mondialǎ, un provocator sau un camaleon politic mai subtil decît se aşteptau toţi specialiştii?

In ultimul timp armate de "experţi" în ce priveşte spaţiul rus şi în ce priveşte fostul spaţiu sovietic şi-au dat cu pǎrerea în presǎ, şi brigǎzi întregi de "cercetǎtori" au întors toate argumentele pe toate feţele încercînd sǎ explice pentru publicul occidental ce se întîmplǎ în Ucraina şi în Crimeea. Iar una din concluzii este, cum scrie astǎzi cotidianul Le Monde, cǎ atitudinea lui Putin apare ca iraţionalǎ. Este ca şi cum el nu ar avea aceleaşi unitǎţi de mǎsuri, acelaşi limbaj şi aceleaşi concepte precum restul lumii. Occidentalilor nu le vine de fapt sǎ creadǎ cǎ Putin este capabil sǎ perturbe, dacǎ nu cumva sǎ rǎstoarne, o ordine stabilitǎ prin înţelegeri şi tratate. Dupǎ cum aratǎ analistul Bernard Guetta în Libération, Vladimir Putin acţioneazǎ de fapt împotriva intereselor reale ale Federaţiei ruse. Este ca şi cum nu pacea, nu prosperitatea, nu ameliorarea vieţii în Rusia l-ar interesa pe Putin, ci gloria sa imediatǎ, dorinţa de a-şi crea o legendǎ, de a deveni un nou ţar legitimat prin fapte de arme. Revanşa asupra unui Occident care şi-a întins prea mult influienţa, iatǎ care pare sǎ fie urgenţa lui Vladimir Putin, a cǎrui popularitate a crescut de altfel în Rusia de cînd a declanşat operaţiunea de recuperare a Crimeii.

Intr-un articol publicat de Christian Makarian în revista Le Nouvelle Observateur, apare ideea cǎ aceste obiective "putiniene" sunt de neînţeles pentru Occidentali. Intr-un registru mai larg, cu bǎtaie istoricǎ, eseistul francez constatǎ cǎ de fapt principiile nǎscute în Europa în epoca luminilor nu au fost niciodatǎ asimilate în spaţiul rus. Iar impunerea lor cu forţa este imposibilǎ.

Dacǎ Vladimir Putin se aratǎ atît de ofensiv în prezent, o explicaţie trebuie vǎzutǎ şi în politica din ultimii ani a Americii. Chiar şi înainte de sosirea lui Barack Obama la Casa Albǎ, centrul de greutate a politicii americane începuse sǎ migreze spre alte zone ale lumii.

Odatǎ cu Barack Obama, Europa a fost pur şi simplu abandonatǎ ca prioritate, scrie Christian Makarian, ba chiar "retrogradatǎ în categoria de continent secundar", ca şi cum ar fi fost o lume privind exclusiv spre trecut. Mare greşealǎ politicǎ, de care poate cǎ Washington-ul îşi dǎ acum seama. Barack Obama ar avea în orice caz interesul sǎ nu-şi mai înscrie încǎ un eşec la activ în materie de politicǎ externǎ. Conflictul din Israel şi palestinieni, rǎzboiul civil din Siria, revenirea armatei la putere în Egipt, sunt, deja, tot atîtea eşecuri americane, la care existǎ riscul sǎ fie adǎugatǎ acum Crimeea.

Tǎrile din estul Europei, în frunte cu Polonia, şi-au oferit deseori analizele pentru a-i ajuta pe occidentali sǎ înţeleagǎ mai bine care sunt resorturile intime ale politicii ruse. Trebuie constatat acum cǎ Occidentalii nu s-au servit de aceste idei şi decriptǎri geopolitice. In schimb, pentru Putin, psihologia occidentalǎ pare sǎ nu aibǎ secrete. El ştie cel puţin un lucru: cǎ în Occident, dar nici în Polonia şi nici în ţǎrile baltice nimeni nu este dispus sǎ-şi verse vreo picǎturǎ de sînge pentru Crimeea. Rǎmîne de vǎzut acum dacǎ Putin se va opri la Crimeea sau dacǎ nu cumva viioarele victime sunt deja desemnate. Si întrucît tot sunt occidentalii "obsedaţi" de legalitate, Duma rusǎ va examina pe 21 martie un nou proiect de lege în virtutea cǎruia Federaţia rusǎ va avea dreptul de a îngloba orice teritoriu strǎin în caz de "faliment" al statului de care depinde. Rusia îşi construieşte deci, cu aceeaşi rapiditate cu care a declanşat operaţiunea de anexare a Crimeii, cadrul legislativ personal pentru alte operaţiuni similare.    

Î