Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


"Partid politic, cǎutam popor"

Alegerile europene, cîştigate în Franţa de extrema dreaptǎ, au declanşat turbulenţe politice în rîndurile principalelor partide tradiţionale, cel socialist şi cel conservator. Dacǎ dreapta francezǎ este confruntatǎ în prezent cu un veritabil scandal şi cu riscul unei implozii, socialiştii îşi pun şi ei în mod serios probleme în legǎturǎ cu viitorul lor politic.

Partidul socialist francez a trecut prin mai multe traume în anii din urmǎ, cea mai gravǎ producîndu-se în 2002 cînd la prezidenţiale s-a vǎzut depǎşit de scorul Frontului naţional. Acea datǎ fatidicǎ, 21 aprilie 2002 a devenit aproape un sindrom, simbolul însuşi al scenariului catastrofǎ. Acum, dupǎ noua traumǎ încasatǎ la alegerile europene, socialiştii se întreabǎ serios dacǎ viitorul nu le pregǎteşte un nou dezastru, în 2017, cînd Frontul Naţional ar putea ieşi pe primul loc în scrutinul prezidenţial.

Un vast şantier începe sǎ se punǎ în mişcare în familia socialistǎ. Partidul a înţeles cǎ trebuie sǎ-şi modifice tonul, strategia, sǎ-şi gǎseascǎ noi lideri şi noi purtǎtori de cuvînt, şi mai ales sǎ-şi lǎrgeascǎ baza… Mai mulţi deputaţi socialişti care s-au abţinut în momentul în care premierul Manuel Valls şi-a prezentat planul de economii (50 de miliarde de euro) anunţǎ cǎ vor pregǎti o platformǎ economicǎ şi socialǎ pentru "ieşirea din impas". Mai mulţi responsabili apropiaţi de fosta liderǎ Martine Aubry au publicat un comunicat în acest sens. Intreaga stîngǎ, spun ei, are nevoie de un nou certificat de naştere, de o reorganizare în profunzime, precum şi de o nouǎ raportare faţǎ de societate.

Cotidianul Le Monde publicǎ un articol semnat de un consilier municipal, Nicolas Brien, care spune: aproape cǎ am putea da un anunţ – "partid de stînga, cǎutǎm popor". Pentru cǎ într-adevǎr, una din problemele actuale este şi aceasta: partidele nu mai ştiu pe cine reprezintǎ. Vechea clasǎ muncitoare s-a transformat, s-a diluat, a dispǎrut ca familie coerentǎ şi solidarǎ. Somajul masiv a distrus ce a mai rǎmas din conştiinţa de clasǎ iar mondializarea a dizolvat şi mai mult frontierele între marile grupuri, pǎturi şi clase sociale. Ca în Caragiale, unde un personaj întreabǎ "dar eu pentru cine votez?", unele partide de stînga din Europa, precum cel socialist în Franţa, au acum ca mare întrebare metafizicǎ: "dar noi pe cine reprezentǎm?"