Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Poate fi regeneratǎ viaţa politicǎ prin inventarea altor structuri cetǎţeneşti decît partidele politice?

ps_universite432.jpg

La Rochelle, din arhiva dezbaterilor, credit foto: rfi.fr

In Franţa se deruleazǎ în aceastǎ perioadǎ universitǎţile de varǎ ale mai multor partide politice. Socialiştii, ca în fiecare an, se reunesc în oraşul La Rochelle iar anul acesta, pe 29 şi 30 august,  au ocazia de a aprofunda dezbaterile mai mult decît oricînd, mai ales în contextul virajului spre dreapta operat de guvernul condus de Manuel Valls. O vastǎ dezbatere are loc însǎ în Franţa pe tema mult mai largǎ a viabilitǎţii partidelor politice, iar întrebarea care revine ca o cometǎ este dacǎ pot fi inventate alte structuri cetǎţeneşti decît formaţiunile politice.

Potrivit unui specialist în materie, politologul Michel Offerlé, în ziua de astǎzi partidele sunt obligate sǎ se reformeze pentru cǎ altfel ele riscǎ sǎ disparǎ. Michel Offerlé, care este şi autorul unei cǎrţi despre partidele politice, considerǎ cǎ partidele franceze sunt în întîrziere, la capitolul modernizǎrii, în raport cu o bunǎ parte din formaţiunile din alte ţǎri occidentale. Franţa, mai spune el, are nevoie de un "Inalt consiliu al democraţiei" care sǎ fie însǎrcinat cu redefinirea regulilor politice care ar trebui sǎ stea la baza funcţionǎrii partidelor. Iar în acest "înalt consiliu" ar trebui sǎ figureze personalitǎţi care sǎ fie periodic desemnate prin tragerea la sorţi. De altfel aceastǎ idee, a desemnǎrii unor reprezentanţi sau experţi sau responsabili prin tragere la sorţi, meritǎ şi ea aprofundatǎ, spune Michel Offerlé. Intr-o lume în care în spatele multor responsabili, chiar şi aleşi în mod democratic, se ascund interese personale şi de grup, forme uneori invizibile de clientelism sau de nepotism, tragerea la sorţi apare ca o soluţie unicǎ şi… de viitor.

Peisajul politic în Franţa apare în acest moment ca fiind destul de accidental, în sensul cǎ partidele tradiţionale traverseazǎ crize profunde. Stînga, pe de o parte, este mai divizatǎ decît oricînd. Si dreapta se aflǎ însǎ într-o logicǎ de rǎzboi fratricid, un rǎzboi între şefi, pe fond de multe scandaluri de corupţie. In perspectiva prezidenţialelor din 2017 şi a altor alegeri, doar Frontul Naţional apare ca fiind în plinǎ ofensivǎ, profitînd de toate dificultǎţile cu care sunt confruntate celelalte formaţiuni, inclusiv de criza economicǎ pentru cǎ în felul acesta instrumentalizeazǎ nemulţumirile populaţiei.

In contextul Universtitǎţii de varǎ socialiste din oraşul La Rochelle, 203 de deputataţi socialişti au semnat o scrisoare comunǎ cerînd prezervarea unitǎţii partidului. Ei le cer de fapt "frondorilor", celor care denunţǎ în prezent cu vehemenţǎ linia politicǎ a guvernului, sǎ punǎ mai presus interesul general al partidului decît cel personal.

Premierul Manuel Valls riscǎ sǎ fie primit cu huiduieli, week-end-ul acesta, la aceastǎ Universitate de varǎ, unde aripa stîngǎ a partidului îi reproşeazǎ cǎ se aflǎ într-un veritabil "love story" cu patronatul.

Intr-un articol publicat în Le Monde, economistul Jean Peyrelevade explicǎ de ce socialiştii ar trebui sǎ-i fie recunoscǎtori lui Manuel Valls cǎ a avut curajul de renunţa la viziunea dogmaticǎ a patronului vǎzut ca un "exploatator", deci ca o persoanǎ suspectǎ. Jean Peyrelevade este autorul unei cǎrţi intitulatǎ "Istoria unei nevroze, Franţa şi economia sa" în care explicǎ faptul cǎ de douǎ secole constituţia francezǎ ignorǎ intreprinderile. O boalǎ care, mai spune el, vine de la Revoluţia francezǎ, şi de care Franţa ar trebui sǎ facǎ un efort colectiv pentru a se debarasa.