Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Povestea României în viziunea credibilǎ a lui Mirel Bran

63315484_11765754.jpg

"Les Roumains", Mirel Bran, HDateliers Henry Dougier

"Les Roumains" (Românii) se intituleazǎ o carte semnatǎ de Mirel Bran, apǎrutǎ în aceastǎ toamnǎ la Editura HD-ateliers Henry Dougier, şi care se adreseazǎ unui larg public francofon. Volumul reuneşte reportaje publicate de Mirel Bran în cotidianul Le Monde, precum şi cîteva interviuri realizate cu personalitǎţi care expun puncte de vedere extrem de interesante despre istoria României, despre problema romilor sau despre civilizaţia ruralǎ româneascǎ.

Mǎrturisesc de la bun început cǎ îmi pierdusem speranţa de a mai citi o carte despre România care sǎ fie echilibratǎ, interesantǎ, atrǎgǎtoare, chiar amuzantǎ pe alocuri, scrisǎ fǎrǎ exaltǎri subiective şi fǎrǎ umbra pesimismului istoric peste ea. Din toate punctele de vedere, aceastǎ carte intitulatǎ "Les Roumains" este necesarǎ şi conceputǎ inteligent. Un francez sau un strǎin francofon care o citeşte, şi care nu ştie nimic despre România, nu poate decît sǎ rǎmînǎ încîntat dupǎ cele 130 de pagini de informaţii, reflecţii, dialoguri şi mai ales cǎlǎtorii prin intermediul tehnicii reportajului în spaţiul românesc profund.

Sigur, cartea nu este un ghid turistic, nu "vinde" nici frumuseţile Carpaţilor şi nici frescele mǎnǎstirilor din nordul Moldovei. Ceea ce a conceput Mirel Bran este mai degrabǎ un ghid al problemelor cu care se confruntǎ România în aceastǎ perioadǎ a existenţei ei, pe fond de integrare europeanǎ şi de mondializare. Iar aceste probleme nu sunt nici puţine şi nici tratate complezent. Ceea ce reuşeşte însǎ Mirel Bran, prin talentul sǎu de reporter şi prin tonul adoptat, este de a nu-l speria pe strǎinul cǎruia i se adreseazǎ în special aceastǎ carte.

Da, România are probleme de corupţie, dar şi oameni precum Monica Macovei care se luptǎ cu un curaj enorm împotriva unor politicieni lipsiţi de sens moral. Da, mulţi romi originari din România alimenteazǎ statisticile delicvenţei în Franţa şi în alte ţǎri, dar existǎ şi oameni precum psihosociologul Vintilǎ Mihǎilescu care reuşeşte sǎ abordeze problema romilor cu un spirit de profesionalism şi reponsbilitate exemplare. Sigur, românii nu au fost prea curajoşi în epoca lui Ceauşescu, dar existǎ şi o fiinţǎ precum Doina Cornea care le-a salvat onoarea. Sigur, România nu este un paradis, dar cînd îl auzi pe un antropolog francez, Claude Karnoouh spunînd cǎ s-a instalat în România întrucît în aceastǎ ţarǎ mai existǎ relaţii umane pe care nu le regǎseşti în Occident, aceastǎ afirmaţie de exemplu te incitǎ, dacǎ eşti strǎin, sǎ vizitezi spaţiul carpato-dunǎrean.

Cine vrea sǎ-i înţeleagǎ deci pe români gǎseşte multe "chei" în aceastǎ carte conceputǎ de Mirel Bran. Iatǎ ce putem citi de altfel pe coperta a patra, ca un rezumat: "Popor de frontierǎ, românii oscileazǎ între raţiunea Occidentului şi reveria Orientului. Obişnuiţi sǎ negoceze cu marile imperii, ei un învǎţat sǎ se descurce şi au fǎcut din acest lucru un mod de viaţǎ. Replierea în sine pe care au adoptat-o în cursul istoriei este dublatǎ de o deschidere care le-a permis deseori acestor latini al Europei de rǎsǎrit sǎ ardǎ etapele."  Sǎ mai precizǎm cǎ "Les Roumains" se deschide cu un interviu acordat de istoricul Lucian Boia. El îi explicǎ prin urmare cititorului, înainte de toate, "de ce sunt românii altfel".

Cum spune şi Mirel Bran, istoricul Lucian Boia, oricît de controversate ar fi unele dintre interpretǎrile sale, are calitatea de a scrie într-o manierǎ simplǎ despre lucruri complicate. El este un demolitor de mituri, a scos reflecţia istoricǎ din registrul ideologic şi bombastic, şi tocmai de aceea devine credibil cînd vorbeşte despre români. Cînd Mirel Bran evocǎ "întîrzierile istorice ale românilor şi faptul cǎ ei se situeazǎ în coada plutonului european", istoricul Lucian Boia nu încearcǎ în nici un fel sǎ îndulceascǎ aceastǎ constatare. Dar afirmǎ totuşi cǎ "handicapul nu este niciodatǎ o fatalitate" şi cǎ totul depinde pînǎ la urmǎ de romîni dar şi de context, de cum va evolua Uniunea Europeanǎ… 

Reportajele lui Mirel Bran, publicate sistematic în cotidianul francez Le Monde, formeazǎ partea cea mai substanţialǎ a acestei cǎrţi. Reportajele ne poartǎ prin mai multe regiuni ale ţǎrii, iar uneori personajele sunt extrem de "pitoreşti",  cum este cazul cu piraţii de la Hackerville (de fapt este vorba de oraşul Rîmnicu-Vîlcea), cu palestinianul Raed Arafat care a creat în România un excelent serviciu medical de urgenţǎ, sau cu un imigrant somalez care şi-a gǎsit fericirea într-un sat din Maramureş unde s-a şi instalat de altfel.

Mirel Bran se este un veritabil maestru al genului scurt. Iar uneori îl bǎnuiesc cǎ ar fi putut avea şi o carierǎ de scriitor, pentru cǎ are capacitatea de a creiona repede o situaţie, de a capta esenţialul şi de a construi o atmosferǎ. Cehov nu este departe de acest gen se abordare stilisticǎ. Mirel Bran începe sistematic cu o imagine, cu o frazǎ sau douǎ de instalare a decorului. Apoi îşi introduce treptat personajele şi povesteşte fǎrǎ înflorituri faptele. Din textele sale se degajǎ o mare concizie şi o un fel de simpatie pentru subiectul tratat. Dar şi mai important este faptul cǎ Mirel Bran nu-şi judecǎ el însuşi personajele, se mulţumeşte doar sǎ le descrie, sǎ le nuanţeze, sǎ le asculte... Cǎ sunt personaje "negative" sau "pozitive", el le prezintǎ cu aceeaşi atitudine echidistantǎ, ceea ce are un efect important asupra… destinatarului, asupra citorului. Acesta din urmǎ îşi dǎ seama de fapt cǎ autorul reportajului pe care îl citeşte i-a rezervat şi lui un rol. Pentru cǎ de fapt cititorul este invitat sǎ judece, sǎ evalueze şi, eventual, sǎ reacţioneze. In aceastǎ complicitate cu cititorul, şi mai ales în abilitatea cu care reuşeşte sǎ nu fie didactic, stǎ arta subtilǎ de reporter al lui Mirel Bran.