Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Michel Houellebecq imaginează în noul său roman islamizarea Franţei în 2022

mh_0.jpg

Michel Houellebecq, credit foto: rfi.fr

Scriitorul francez Michel Houellebecq publică un nou roman, intitulat "Soumission" (Supunere) la editura Flammarion. Aşteptat în librării pe data de 7 ianuarie, romanul circulă deja ilegal pe Internet de cîteva zile şi este acompaniat de o aură de scandal. Greu de spus, deocamdată, cum de a ajuns romanul să poată fi citit pe Internet înainte de a apărea pe standurile librăriilor, o procedură judiciară este în curs, dar acest lucru i-a făcut deja o enormă publicitate.

Diverse publicaţii consideră deja "Soumission" drept un roman de "anticipaţie politică" pentru că acţiunea este plasată în anul 2022 într-o Franţă în care un partid musulman reuşeşte să cîştige alegerile prezidenţiale şi să trimită deci un musulman "moderat" la Palatul Elysée. Michel Houellebecq introduce în acest roman de ficţiune nume binecunoscute în peisajul politic francez. El îşi imagnează, mai precis, că în 2022 francezii au de ales, la turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, între lidera extremei drepte, Marine Le Pen, şi liderul unui formaţiuni numită Partidul fraternităţii musulmane. Al doilea este cel care se impune, şi care declanşează islamizarea societăţii franceze. Pe acest fundal istoric, personajul principal este un profesor universitar de 44 de ani care trece la islam din reflex de "supunere", pentru a-şi prezerva liniştea şi cariera.

Romanul este în orice caz de natură să intrige, să producă polemici, să incite la dezbatere şi probabil să irite într-un context în care unda de şoc a revoluţiilor, a crizelor şi a ofensivei integrismului din lumea arabo-musulmană are puternice rezonanţe în Franţa. Cu atît mai mult cît cît, după cum spun experţii, Franţa este ţara în care trăieşte cea mai mare comunitate musulmană şi cea mai mare comunitate evreiască din Europa. Iar atunci cînd un cotidian precum Libération acordă şase pagini, începînd cu prima, apariţiei unui roman, cu siguranţă că acesta vehiculează ceva de natură să zguduie edificiul gîndirii politice corecte.

Ediţia de week-endul acesta a cotidianului de stînga analizează romanul lui Houellebecq şi îşi previne de la început publicul că acesta reprezintă mai degrabă o provocare politică decît o operă literară. In acelaşi timp, Libération recunoaşte că redactorii cotidianului au păreri împărţite în legătură cu calităţile cărţii. Citez din editorial: "La fel ca numeroşi alţi artişti în timp de criză, despre care nu ştim dacă doresc apocalipsele pe care le descriu, Michel Houellebecq imaginează o situaţie inedită – un regim islamist în Franţa – fără ca să putem ajunge la o concluzie în ce priveşte fondul gîndirii autorului. Perversitatea şi talentul său consistă în a conferi fabulei sale aerul unei preziceri".

Criticii cotidianului Libération care au citit romanul au cuvinte de laudă pentru stilul "eficient" al lui Houellebecq, considerînd cartea drept o "farsă tristă" despre angoasele francezilor dar şi un "diverstisment provocator". In "scenariul" imaginat de Houellebecq pentru Franţa anului 2022 nu totul este "negru". Islamizarea societăţii are şi efecte "pozitive", de exemplu reducerea şomajului din cauza faptului că femeile sunt obligate să se întoarcă în căminele lor.

Un filozof care se exprimă şi el pe marginea cărţii constată că Michel Houellebecq pune în ecuaţie un Occident "ruinat de libertăţile individuale" cu civilizaţia islamică bazată pe dominaţie şi ordine. Iată şi o altă observaţie făcută de acelaşi comentator, Abdennour Bidar: "Cartea lui Houellebecq vorbeşte despre criza prin care trec două civilizaţii care se privesc una pe alta şi îşi petrec timpul acuzîndu-se pentru că nu-şi mai amintesc de fundamentul lor comun, care este afirmarea libertăţii umane. Fiecare dintre cele două civilizaţii vede în cealaltă imaginea insuportabilă a unei trădări a respectivului fundament. Islamul este acuzat de trădare cînd degenerează şi privilegiază supunerea, iar Occidentul este acuzat de trădare întrucît nu mai produce decît o libertate prost distribuită, fără transcendenţă, deci vană."

Personal mi se pare că dezbaterile provocate de cartea lui Houellebecq sunt, deja, extrem de interesante şi necesare, deci o astfel de "ficţiune" nu poate decît să fie binevenită avînd un rol de declanşare a reflecţiei şi poate de ieşire din anumite automatisme, letargii şi chiar atitudini de "supunere" ale gîndirii critice europene.   

 

 

 

1068