Special Paris

Putem spune cǎ forţele speciale şi-au atins obiectivul, teroriştii au fost lichidaţi şi ostaticii de la Paris eliberaţi.

La Dammartin, dupǎ cum aratǎ agenţiile de presǎ, cei doi fraţi au ieşit trǎgînd asupra forţelor de ordine. Ei nu au ştiut însǎ cǎ un funcţionar a rǎmas ascuns în imprimerie pe toatǎ durata cît s-au aflat ei acolo, şi cǎ acest om a comunicat prin telefon cu forţele speciale franceze.

La Paris, bilanţul este însǎ de trei morţi, trei persoane care se aflau în magazin în momentul cînd Amedy Coulibaly a intrat în magazin. El a comis atacul, s-ar pǎrea, însoţit de un complice care şi el este mort. Doi poliţişti au fost rǎniţi în cursul operaţiunii.

Franţa poate respira în sfîrşit uşuratǎ, deşi bilanţul acestor trei zile este teribil. Franţa poate începe în condiţii mai puţin angoasante perioada de doliu, de reculegere dar şi reflecţie. Forţele speciale franceze meritǎ toatǎ admiraţie iar executivul francez, în frunte cu preşedintele François Hollande, poate spune cǎ a gestionat bine aceastǎ crizǎ.

In zilele urmǎtoare clasa politicǎ francezǎ va încerca sǎ demonstreze cǎ ştie sǎ fie unitǎ în momente de crizǎ gravǎ şi cǎ în nici un caz Republica Francezǎ nu va da înapoi în faţa terorismului. Ceea ce s-a întîmplat însǎ în Franţa în ultimile trei zile este un teribil avertisment pentru ţǎrile democratice, pentru Europa, pentru Occident. Fǎrǎ o rapidǎ mobilizare de noi mijloace financiare şi umane, tehnologice şi mediatice, astfel de acte riscǎ sǎ se repete. Rǎzboiul împotriva terorismului a devenit unul planetar iar cîmpul de bǎtǎlie este peste tot, inclusiv în inima marilor capitale.