Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Legea Macron ca remediu pentru "bolile" economiei franceze

2014-08-29t103443z_2110590628_pm1ea8t0ylq01_rtrmadp_3_france-politics_0.jpg

Emmanuel Macron si Manuel Valls, credit foto: rfi.fr

In Franţa, Parlamentul începe luni 26 ianuarie examinarea aşa-numitului proiect de lege Macron, dupǎ numele tînǎrului ministru al economiei, Emmanuel Macron. Discuţiile vor dura douǎ sǎptǎmîni într-un context în care o parte a stîngii considerǎ mǎsurile propuse ca fiind prea liberale.

Emmanuel Macron declarǎ cǎ prin acest proiect doreşte sǎ vindece bolile de care suferǎ economia francezǎ. Aceasta din urmǎ, în viziunea sa, este blocatǎ de prea multe constrîngeri legale, nu atrage suficiente investiţii şi nu stimuleazǎ suficient munca. Poate cǎ acest ultim punct este şi cel mai controversat întrucît Emmanuel Macron înţelege, de exemplu, sǎ permitǎ unui numǎr mai mare de profesionişti din comerţ sǎ lucreze duminica.

Pentru mulţi economişti însǎ aprobarea acestui proiect de lege este o urgenţǎ, dacǎ nu chiar ultima şansǎ a Franţei de a se reforma înainte de a nu fi prea tîrziu. 30 de intelectuali, şefi de intreprinderi şi economişti au semnat de altfel un manifest dar publicitǎţii duminicǎ 25 ianuarie în care cer adoptarea legii Macron pentru ca "maşina economicǎ" sǎ poatǎ redemara. "Este imperativ sǎ le putem arǎta partenerilor noştri europeni şi strǎini cǎ suntem capabili sǎ ne mişcǎm", spun semnatarii scrisorii.

Adoptarea legii Macron ar putea fi stimulatǎ şi de contextul favorabil în care se aflǎ, din punctul de vedere al popularitǎţii, executivul francez. Atît preşedintele François Hollande cît şi premierul Manuel Valls şi-au vǎzut, în ultimul timp, cota de popularitate în creştere rapidǎ, în special datoritǎ modului în care au acţionat imediat dupǎ atentatele de pe 7, 8 şi 9 ianuarie. Manuel Valls este însǎ favoritul absolut al sondajelor, iar discursurile sale au fost convingǎtoare, ca şi capacitatea sa de a nu se ascunde dupǎ cuvinte banale. O polemicǎ a apǎrut dupǎ ce Valls a evocat existenţa unui "apartheid teritorial, social şi etnic în Franţa". Unii au considerat aceastǎ formulare ca o insultǎ la adresa Republicii franceze, dar s-ar pǎrea cǎ marea majoritate a francezilor apreciazǎ analiza lui Manuel Valls ca fiind justǎ şi curajoasǎ, în contrast total cu o anumitǎ limbǎ de lemn care dominǎ în discursurile politice şi cu carcasa normelor impuse de "gîndirea politicǎ corectǎ".  

 

 

 

1525