Datoria Greciei, prioritatea numàrul 1 a guvernului Tsipras

Să reamintim pentru început care este datoria Greciei. In ciuda restructurării sale din 2012, ea se ridică astăzi la circa 322 de miliarde de euro. Colosala sumă reprezintă 177 la sută din PIB-ul ţării, produsul intern brut, şi este un real handicap pentru relansarea creşterii economice.

Niciun economist serios, demn de acest nume, nu a reuşit pentru moment să propună un program realist în urma căruia datoria elenă să poată fi plătită. 177 de procente din PIB-ul ţării înseamnă pe scurt că fiecare lucru realizat, produs de greci ar trebui să fie rambursat apoi aproape de două ori preţul său. E absurd, irealizabil nici măcar pe o perioadă de 50 de ani cu o inflaţie zero şi o creştere economică constantă de câteva procente bune pe an  Cu alte cuvinte, datoria Greciei trebuie ştearsă în mare parte şi asta o ştiu şi grecii şi restul lumii. In caz contrar, o nouă criză ar putea lovi Grecia inutil.

Datoria greacă este deţinută azi în proporţie de 70 de procente de creanţieri publici internaţionali gen FMI sau Fondul european de stabilitate financiară. Dacă o parte din datorie este ştearsă, s-ar putea totodată crea un precedent şi alte ţări ale căror datorii depăşesc 120 de procente din PIB – e cazul Portugaliei, Ciprului, Spaniei şi a Irlandei – ar putea cere şi ele acelaşi tratament – lucru evident exploziv.

Dacà însă Tsipras nu ajunge la un compromis cu creanţierii externi – lucru puţin probabil – atunci Grecia ar putea alege să se declare în imposibilitate de plată a datoriei. Caz în care zona euro ar pierde maximum 260 de miliarde de euro, calculează un economist citat de Le Monde.

Pentru moment nu suntem însă în acest scenariu-catastrofă, prioritatea priorităţilor este negocierea rambursării datoriei doar pentru anul în curs. Incă de cum a fost declarat învingător Alexis Tsipras a promis că « vrea să colaboreze, să negocieze pentru o nouă soluţie viabilă, durabilă şi benefică tuturor »

Interlocutorii săi direcţi sau indirecţi au făcut de partea lor declaraţii mai tăioase. BCE – Banca centrală europeană – prin vocea unuia dintre membrii săi de seamă, a « exclus » déjà « orice anulare, chiar şi parţială », a datoriei greceşti. El nu exclude însă o posibilă reeşalonare. Günther Oettinger, comisarul european – german – la economie digitală a declarat de partea sa că « guvernul elen trebuie să-şi respecte acordurile semnate de Atena cu partenerii săi din zona euro ». « A face parte din zona euro înseamnă a respecta toate acordurile din trecut » a spus şi preşedintele Eurogrupului. Cancelara germană Angela Merkel, inflexibilă în cazul Greciei, ar fi spus şi ea că « Atena trebuie să-şi respecte angajamentele ».

In cazul în care nu se ajunge la nicio înţelegere privind ştergerea unei părţi din datoria Greciei, se poate renegocia perioada de rambursare – câţi ani însă este o întrebare care se va pune - şi se poate de asemenea discuta reducerea dobânzilor acestei datorii. Lucru care revine la a plăti anual mai puţini bani creanţierilor dar pe o perioadă mai lungă.

Intr-un lung editorial, ziarul Le Monde e de părere că « Tsipras trebuie ajutat fără meschinărie contabilă. Acesta din urmă trebuie însă şi el să realizeze o ajustare politică cel putin la fel de grea precum ajustarea bugetară : trebuie să treacă de la un program de campanie prea puţin realist la un program de guvernare mai ingrat şi mai puţin « glamour ». Trebuie mult talent politic pentru a lua acest viraj dar premierul elen a demonstrat déjà că e înzestrat cu această calitate. Să-i urăm aşadar mult noroc pentru că europenii şi grecii sunt condamnaţi să găsească un acord ».