Grecia în dialog post-electoral cu Europa: nici sirtaki, nici cadril

Am putea spune cǎ noua putere de la Atena şi Uniunea Europeanǎ au intrat într-un fel de dans pe cît de sofisticat pe atît de dezordonat. Un pas înainte, un pas înapoi, o piruetǎ, un zîmbet, cîte o faţǎ încruntatǎ, cîte o mînǎ întinsǎ. Nici vals şi nici tangou, nici sirtaki şi nici cadril. Figurile se inventeazǎ de fapt într-un regim de tatonare reciprocǎ, iar partenerii evitǎ deocamdatǎ sǎ se priveascǎ drept în ochi dar urmǎresc reacţiile burselor şi ale pieţelor financiare.

In materie de declaraţii şoc, Alexis Tsipras rǎmîne un campion absolut. "Guvernul de uniune naţionalǎ este gata sǎ-şi verse sîngele pentru greci", a spus el. Dupǎ acest pas înainte el a fǎcut însǎ şi unul înapoi afirmînd cǎ nu doreşte nici o rupturǎ "dezastruoasǎ" cu Uniunea Europeanǎ.

O altǎ vedetǎ a noii puteri de la Atena, noul ministru al economiei, Yannis Varufakis, 53 de ani, face şi el un pas înainte anunţînd cǎ Grecia "a întors pagina austeritǎţii". De altfel acest economist s-a afirmat în ultimii ani ca un critic acerb al politicii de austeritate europene. Aşa-numita "troikǎ" formatǎ din Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeanǎ şi Banca Centralǎ Europeanǎ, care au luat sub tutelǎ Grecia pentru a evita falimentul Atenei, aceastǎ "troikǎ" deci a fost copios criticatǎ de Yannis Varufakis. Cînd sunt însǎ obligaţi sǎ exercite efectiv puterea, aceste spirite radicale se mai nuanţeazǎ. Pare sǎ fie cazul şi cu Yannis Varufakis care, în spiritul dansului evocat mai sus, face şi un pas înapoi cerînd un "New Deal" pentru întreaga Europǎ, altfel spus un plan paneropean destinat sǎ stilmuleze creşterea economicǎ pe tot vechiul continent. Dupǎ cum aratǎ agenţia France Presse, primul discurs al celui care va conduce economia la Atena este de naturǎ sǎ calmeze jocul.

In Franţa, preşedintele François Hollande, care se simte într-o poziţie de mediator între Grecia şi Germania, a intrat şi el în dansul diplomatic. Dupǎ ce l-a felicitat, printre primii, pe Alexis Tsipras, pentru victoria sa (şi acesta a fost un pas "înainte"), acum îl anunţǎ cǎ Parisul se opune oricǎrei anulǎri a datoriei greceşti. Aproape cǎ ne vine sǎ credem cǎ aceste cuvinte ies din gura unui sufleur, ascuns undeva în spatele preşedintelui francez, şi care nu poate fi decît doamna Angela Merkel. François Hollande l-a invitat de altfel la Paris pe Alexis Tsipras, probabil pentru a-l pregǎti puţin pentru "botezul focului" de pe 12 februarie, cînd va avea loc un Consiliu european, şi cînd premierul grec va avea ocazia de a se prezenta, probabil tot fǎrǎ cravatǎ, în faţa omologilor sǎi europeni. 

Iatǎ şi o reacţie care vine de la Berlin: ministrul german al economiei, Sigmar Gabriel, cere Greciei sǎ fie "justǎ" faţǎ de germani şi faţǎ de toţi europenii care s-au arǎtat solidari cu grecii în anii din urmǎ. Greu de calificat aceastǎ declaraţie, o fi un pas înainte, o fi un pas înapoi? Mai degrabǎ este unul de expectativǎ, în contextul baletului diplomatic pe care am încercat sǎ-l creionez.