Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa dupǎ atentate: mǎsuri concrete aşteptate la nivelul marilor gesturi simbolice

pancarte-les-religions-contre-la-haine_0.jpg

11 ianuarie 2015, credit foto: rfi.fr

In Franţa, clasa politicǎ rǎmîne preocupatǎ de cǎutarea unor rǎspunsuri pe teren practic, social şi economic, în materie de educaţie şi de formare civicǎ, dupǎ şocul atentatelor din prima decadǎ a lunii ianuarie. Tot mai multe voci spun cǎ marile gesturi simbolice, oricît de necesare şi impresionante ar fi ele, nu sunt suficiente. Iar datǎ fiind gravitatea situaţiei, se impune şi luarea unor mǎsuri în regim de urgenţǎ.

Au trecut peste trei sǎptǎmîni de la atentatele care au şocat întreaga Franţǎ, dar intensitatea dezbaterii nu a scǎzut în jurul celor întîmplate şi mai ales în privinţa contextului care a permis apariţia unui jihad "autohton". Cotidianul Le Monde arǎta în ultimul sǎu supliment literar cǎ francezii au avut, imediat dupǎ aceste drame, cîteva reflexe "naturale". Unul a fost acela de a condamna în unanimitate barbaria şi de a ieşi în masǎ pentru a manifesta în favoarea valorilor republicane. Un al doilea reflex a fost acela de a încerca sǎ înţeleagǎ ce se întîmplǎ, cum se produce radicaliarea unor tineri nǎscuţi în Franţa, ce sunt islamul şi islamismul. Mai precis, opinia publicǎ a cǎutat explicaţii, a cumpǎrat mai multe reviste şi ziare, dar a luat cu asalt şi librǎriile cǎutînd cǎrţi despre islam, despre configuraţia geopoliticǎ a lumii contemporane, despre "şocul dintre culturi". S-au vîndut într-un tiraj record nu doar numǎrul omagial al publicaţiei satirice Charlie Hebdo, ci şi celalalte albume scoase în decursul anilor de caricaturiştii Cabu, Charb, Bernard Maris şi Wolanski. Surprinzǎtor la prima vedere: publicul a cumpǎrat masiv şi un eseu al lui Voltaire intitulat "Tratat despre toleranţǎ".

S-ar spune cǎ francezii au descoperit cu stupoare realitǎţi despre care ştiau puţine lucruri, sau nu ştiau destul, sau nu le acordau suficientǎ importanţǎ. Socantǎ a fost şi expresia "apartheid" folositǎ de primul ministru, Manuel Valls. In Franţa existǎ un "apartheid teritorial, social, etnic", a spus el, referindu-se la ghetourile cu populaţie provenind din imigraţie care s-au format alǎturi de marile oraşe. Unii au reacţinat virulent, amintind cǎ politica de"apartheid" este una deliberatǎ aplicatǎ între 1948 şi 1994 de Africa de Sud pentru a separa populaţia albǎ de cea de culoare. Nu vǎ lǎsaţi orbiţi de cuvinte, gîndiţi-vǎ cǎ situaţia realǎ este aceasta, s-a produs o segregaţie în ţara noastrǎ, le-a rǎspuns Manuel Valls.

Intr-o tribunǎ publicatǎ de cotidianul Libération, mai mulţi deputaţi socialişti cer ca acţiunile concrete ale executivului sǎ se ridice la înǎlţimea simbolicǎ a manifestaţiei de pe 11 ianuarie, cînd patru milioane de persoane au defilat pentru a-şi exprima ataşamentul faţǎ de libertatea de expresie şi valorile republicii.

Preşedintele François Hollande urmeazǎ, potrivit Agenţiei France Presse, sǎ anunţe unele mǎsuri concrete chiar sǎptǎmîna aceasta, cu ocazia celei de-a cincea mari conferinţe semestriale pe care urmeazǎ sǎ o ţinǎ, mai precis joi 5 februarie.

Primǎria de la Strasbourg a lansat, în aceeaşi logicǎ, o iniţiativǎ originalǎ: organizarea unor conferinţe cetǎţeneşti. Elevi, profesori, animatori culturali, responsabili de asociaţii, oameni politici, jurnalişti îşi propun sǎ discute despre ce înseamnǎ "a trǎi împreunǎ" într-o societate multiculturalǎ. Printre altele, iniţiatorii acestor conferinţe îşi propun sǎ le dea cuvîntul tinerilor din cartierele dificile, sǎ le creeze un cadru pentru a-şi expune problemele. "Aceşti tineri trebuie ajutaţi sǎ se exprime, deşi uneori vorbesc într-o francezǎ pe care noi nu o înţelegem", declara un educator social, referindu-se la argoul care se dezvoltǎ în zonele suburbane.