Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ştie Occidentul cine îi sunt prietenii şi cine adversarii?

2014-09-11t193852z_1530147612_gm1ea9c09yt01_rtrmadp_3_iraq-crisis-kerry_0.jpg

John Kerry si regele Abdallah, credit foto: rfi.fr

Atacurile teroriste comise în Franţa la începutul acestui an, agravarea situaţiei din Ucraina, destabilizarea unor întregi regiuni din orientul Apropiat, din Sahel şi din Magreb pe fond de expansiune a ideologiei wahabiste şi a jihadismului sunit, sunt doar cîteva dintre motivele care îi determinǎ pe unii comentatori sǎ se întrebe dacǎ lumea Occidentalǎ navhigeazǎ cu un veritabil pilot la bord. De la al doilea rǎzboi mondial pînǎ la atentatele de pe 11 septembrie 2001 nimeni nu a contestat, în lumea liberǎ, autoritatea şi clarviziunea liderului natural, Statele Unite. In prezent însǎ apar tot mai multe îndoieli în legǎturǎ cu viziunea sa strategicǎ.

"Nu cumva Occidentul se pǎcǎleşte de adversar?" Aceastǎ întrebare revine din cînd în cînd în unele analize din presa francezǎ, iar cea semnatǎ recent de Renaud Girard în cotidianul Le Figaro este cît se poate de criticǎ la adresa Statelor Unite. Citez din articolul sǎu: "Oricît de curios ar pǎrea, prietenii noştri americani nu par sǎ fi tras încǎ nici o lecţie din abisul strategic în care s-au aruncat orbeşte dupǎ traumatismul de pe 11 septembrie 2001. Confundînd atentatele teroriste care au avut şansa de partea lor cu un atac militar comparabil cu cel de la Pear Harbour, americanii au invadat succesiv douǎ ţǎri musulmane ale cǎror populaţii nu se arǎtaserǎ niciodatǎ ostile Americii".

Jurnalistul şi geopoliticianul francez, autor al mai multor cǎrţi despre Orientul Apropiat, considerǎ pur şi simplu cǎ întregul Occident precum şi Uniunea Europeanǎ au de suferit în prezent din cauza "cecitǎţii strategice" a Statelor Unite. Mai mult decît atît, Renaud Girard se teme cǎ americanii ar putea face şi în cazul conflictului din Ucraina aceleaşi greşeli comise timp de zece ani în regiunea Tigrului şi a Eufratului. Citez din nou: "Ce avem noi de cîştigat prin sancţionarea Rusiei? Interesul nostru nu ar fi mai degrabǎ sǎ ne concertǎm cu ea împotriva celui care a devenit inamicul nostru principal, jihadismul islamic sunit. Iar din punct de vedere economic, este bunǎ opţinea noastrǎ de a-i împinge pe ruşi în braţele chinezilor?"

Renaud Girard considerǎ anormal faptul cǎ politica externǎ Europeanǎ este dominatǎ, spune el, "de reflexele paranoide ale plonezilor, ale lituanienilor, ale letonilor şi ale estonilor, chiar dacǎ acestea sunt de înţeles din punct de vedere istoric". In nici un caz, mai spune analistul francez, nu este înţelept la Alianţa Atlanticǎ sǎ se extindǎ pînǎ la vecinǎtatea imediatǎ cu ruşii.

Potrivit lui Renaud Girard, prioritǎţile Americii ar trebui sǎ fie urmǎtoarele:

Prima: reintegrarea suniţilor în aparatul de stat irakian. Doi: sǎ exercite presiuni asupra petromonarhiilor din Golf pentru a nu mai exporta în lumea arabo-musulmanǎ şi în Europa "periculoasa ideologie wahabitǎ". Trei: sǎ impunǎ cu autoritate un acord de pace între Israel şi palestinieni. Patru: sǎ apere lumea creştinǎ şi mai ales pe cei 150 de milioane de creştini care trǎiesc în spaţiul musulman.

Tot în aceastǎ, direcţie, de contestare a viziunii strategice americane, merge şi un alt articol publicat de Le Figaro, articol legat de eventualul rol avut de Arabia Sauditǎ în finanţarea atentatelor de pe 11 septembrie 2001. Un document de 28 de pagini clasificat strict secret ar conţine dovezi în acest sens, iar un fost senator, Bob Graham, cere publicarea sa. El nu este singurul om politic american care considerǎ cǎ Arabia Sauditǎ a avut o implicare în atentatele anti-americane, mai rǎmîne de vǎzut pînǎ la ce nivel. Tot Le Figaro citeazǎ experţi care spun cǎ aceastǎ problemǎ rǎmîne însǎ extrem de sensibilǎ şi cǎ în nici un caz Barack Obama nu are nevoie de un nou factor de instabilitate în politica sa externǎ. Citez din articol: "Faptul cǎ preşedintele Obama şi-a scurtat sǎptǎmîna trecutǎ vizita în India pentru a merge sǎ-l salute pe noul rege al Arabiei Saudite în compania a 30 de înalţi responsabili politici, cînd nici unul dintre ei nu s-a obosit sǎ participe la marea demonstraţie de la Paris organizatǎ dupǎ atacurile teroriste, spune mult despre prioritǎţile Washington-ului".

Le Figaro îl mai citeazǎ pe Bob Graham cu aceastǎ frazǎ: "Refuzul nostru de a privi realitatea în faţǎ a creat noul val de extremism care a lovit Parisul".

Toate aceste reflecţii, supoziţii, speculaţii, chiar şi în absenţa unor dovezi clare, pun în luminǎ o nelinişte majorǎ, exprimatǎ sub numeroase forme şi de multe voci avizate. O nelinişte care îşi gǎseşte, cum spuneam, expresia cea mai sinteticǎ în întrebarea: îi este clar Occidentului cine îi sunt prietenii şi cine adversarii?