Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Libia vizatǎ de jihadism, o intervenţie internaţionalǎ necesarǎ

Dosarul libian revine în actualitate pe fondul masacrelor comise în aceastǎ ţarǎ de jihadişti, precum şi al apelurilor tot mai insistente în vederea unei intervenţii internaţionale în Libia. Decapitarea a 21 de egipteni de religie creştinǎ (coptǎ) de cǎtre jihadişti, cu o macabrǎ punere în scenǎ, a provocat reacţia imediatǎ a Egiptului care a bombardat luni 16 februarie poziţii ale Organizaţiei Statul Islamic. Franţa şi Italia au cerut Consilului de Securitate ONU sǎ ia "noi mǎsuri" împotriva extremiştilor suniţi care îşi extind bazele în Libia.

Egiptul se simte direct vizat de ofensiva jihadistǎ, şi nu întîmplǎtor autoritǎţile de la Cairo au cumpǎrat de la francezi 24 de avioane de luptǎ de tip Rafale, o fregatǎ capabilǎ sǎ execute misiuni complexe precum şi rachete. Franţa se simte responsabilǎ de agravarea situaţiei din Libia cu atît mai mult cu cît ea a intervenit militar cu patru ani în urmǎ pentru a sprijini revolta libienilor care doreau sǎ scape de Kadhafi.

In prezent, însǎ, haosul din Libia a devenit o sursǎ de instabilitate pentru întreaga regiune şi o ameninţate pentru Europa. Egiptul este de fapt prins între douǎ focuri, întrucît armata egipteanǎ s-a angajat practic împotriva jihadiştilor care opereazǎ în Libia dar luptǎ şi împotriva unui grup jihadist din peninsula Sinai.

Uniunea Europeanǎ nu preconizeazǎ o intervenţie militarǎ, deocamdatǎ, dar se consultǎ cu americanii, cu Egiptul, precum şi cu alte state din Orientul Apropiat şi Mijlociu întrucît devine evident cǎ fǎrǎ o intervenţie internaţionalǎ jihadiştii vor continua sǎ ocupe terenul. Libia este de fapt, în acest moment, împǎrţitǎ între forţele generalului Haftar, un aliat al Egiptului, între coaliţia islamistǎ "Zorii Libiei" şi grupuri afiliate Organizaţiei statului islamic.

Disliocarea statului libian ar fi sinonimǎ cu apariţia unei "Somalii", adicǎ a unui "no man’s land" dominat de seniori ai rǎzboiului şi de terorism, pe malurile Mediteranei, la doar 500 de kilometri de ţǎrmurile Italiei. De altfel Italia se simte atît de ameninţatǎ de aceastǎ "metastazǎ a haosului" încît evocǎ deschis perspectiva unui angajament militar pe teren în Libia. Desfǎşurarea de trupe occidentale într-o ţarǎ de douǎ ori mai mare decît Franţa riscǎ sǎ fie însǎ o operaţiune dificilǎ. Scenariul pe care l-ar prefera occidentalii este ca ţǎrile musulmane vecine cu Libia sǎ-şi asume aceastǎ misiune.

In acest context unii experţi avertizeazǎ ţǎrile democratice şi în special Occidentul cǎ n-ar trebui sǎ facǎ jocul jihadiştilor. Aceştia din urmǎ, prin execuţiile lor macabre şi mediatizate abundent n-ar dori de fapt altceva decît sǎ atragǎ Occidentul într-o "logicǎ de rǎzboi".

Este ceea ce spune, în cotidianul Le Figaro, istoricul şi cercetǎtorul francez Pierre-Jean Luizard, autorul unei cǎrţi care tocmai a ieşit în librǎrii şi se intituleazǎ "Capcana Organizaţiei statul islamic". Citez din interviul acordat ziarului Le Figaro: "Strategia jihadiştilor este de a provoca în permanenţǎ reacţii de oroare şi de aceea recurg la decapitǎri, execuţii în masǎ, persecutarea minoritǎţilor, a femeilor şi a homosexualilor care pot fi aruncaţi de pe acoperişul imobilelor. Ideea lor este de a antrena ţǎrile occidentale într-o nouǎ cruciadǎ şi de a-i lua astfel ca ostatici pe musulmanii din întreaga lume". Expertul francez mai aratǎ cǎ o altǎ  strategie a extremiştilor suniţi este de crea conflicte, în Europa, între comunitǎţile evreieşti şi cele musulmane.

In prezent Organizaţia statul islamic, care dispune de 40 000 sau 50 000 de combatanţi, pare sǎ controleze, în Irak, Siria şi Libia, între 6 şi 8 milioane de musulmani. Iar în unele zone, cum ar fi oraşul Mossoul, nu s-ar spune cǎ populaţia le-ar fi ostilǎ. Un oraş de douǎ milioane de locuitori nu poate fi controlat de numai cîteva sute de jihadişti, noteazǎ istoricul francez. Intr-un fel populaţia se adapteazǎ noii ordini, mai ales cǎ "în viaţa cotidianǎ, corupţia a dispǎrut, pieţele sunt aprovizionate iar preţurile au fost reduse cu 50 la sutǎ". De unde şi concluzia finalǎ a expertului: fǎrǎ o intervenţie de trupe la sol Organizaţia statul islamic nu va putea fi învinsǎ, dar forţa militarǎ nu va fi suficientǎ pentru lichidarea acestui adversar.

Meritǎ citat la acest capitol şi procurorul spaniol Javier Zaragoza, specialist în materie de jihadism, şi care declarǎ pentru Agenţia France Presse cǎ "terorismul jihadist se aflǎ abia la începuturile sale". Spania a fost una dintre primele ţǎri din Europa lovitǎ de acest fenomen, pe 11 martie 2004, cînd o serie de atentate s-au soldat cu 191 de morţi. Judecǎtorul spaniol considerǎ cǎ Organizaţia statul islamic doreşte de fapt sǎ formeze "state teroriste" în spaţiul arabo-musulman, iar Libia, bogatǎ în petrol, este o ţintǎ privilegiatǎ.