Criza din Libia: noi tentative de reglementare politicǎ

Dupǎ ce Egiptul a decis, într-o primǎ fazǎ, sǎ bombardeze, fǎrǎ nici un mandat regional sau internaţional, poziţii ale jihadiştilor în Libia, acum el cautǎ sǎ-şi coordoneze acţiunile împreunǎ cu ONU, cu ţǎrile din regiune şi cu marile puteri occidentale. Grupul arab din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite a pregǎtit o rezoluţie prin care se cere ridicarea embargoului pe arme decretat împotriva guvernului legitim al Libiei. Ceea ce, spune respectivul grup de ţǎri, ar permite autoritǎţilor libiene sǎ lupe împotriva terorismului jihadist care cîştigǎ teren în Libia.

Scenariul unei intervenţii militare internaţionale, susţinut de Egipt, a creat diviziuni şi reticienţe, atît în lumea arabǎ cît şi în spaţiul occidental. Tunisia, de exemplu, care are o frontierǎ comunǎ cu Libia, se opune acestei iniţiative, întrucît se teme cǎ rǎzboiul civil libian s-ar putea extinde pe teritoriul tunisian.

Statele Unite, Franţa, Germania, Marea Britanie, Italia şi Spania au dat o declaraţie comunǎ prin care se pronunţǎ, în perioada imediat urmǎtoare, în favoarea gǎsirii unei soluţii politice. Italia a avertizat însǎ cǎ timpul este scurt şi cǎ trebuie acţionat în Libia înainte de a nu fi prea tîrziu.

Reamintim cǎ haosul din Libia este simbolizat de douǎ guverne care îşi disputǎ puterea în zone diferite, dintre care numai unul este recunoscut de comunitatea internaţionalǎ. Între ele încearcǎ însǎ sǎ se implanteze Organizaţia statul islamic, deşi lumea tribalǎ din Libia şi musulmanii libieni nu sunt, în mod tradiţional, favorabili salafismului.

Un specialist francez care se exprimǎ în cotidianul Le Figaro lanseazǎ şi el o idee, susceptibilǎ sǎ contribuie la gǎsirea unei soluţii. Trebuie decretat un embargou total pe petrolul libian, spune el. Lupta dintre diferitele facţiuni libiene are ca scop, de fapt, şi exploatarea acestei enorme resurse naturale a Libiei, singura de altfel. Ori, dacǎ ar fi impus un embargou mondial pe achiziţionarea de petrol libian, în aşteptarea reglementǎrii politice a crizei libiene, forţele aflate acum în conflict ar deveni în mod automat interesate de dialogul politic.

Un embargou temporar pe petrolul libian ar putea avea infinit mai multe efecte pozitive decît o nouǎ intervenţie armatǎ a comunitǎţii internaţionale, noteazǎ cercetǎtorul şi profesorul Jean-Yves Moisseron în cotidianul Le Figaro.

Semnalez şi o opinie formulatǎ în Libération de editorialistul Bernard Guetta care spune cǎ în acest moment Franţa şi Egiptul se angajeazǎ într-un parteneriat important pe terenul luptei anti-teroriste precum şi în vederea soluţionǎrii crizei din Libia. Preşedintele François Hollande pare sǎ fie adeptul conceptului de "realpolitik" şi acceptǎ sǎ se alieze cu un regim dictatorial, cel reprezentat de mareşalul egiptean Al-Sissi, pentru a stopa dezastrul care se anunţǎ în Libia şi destabilizarea întregului Sahel. Ei bine, da, din cînd în cînd realitatea geopoliticǎ forţeazǎ la astfel de alianţe împotriva naturii: ţara drepturilor omului va colabora cu ţara în care drepturile omului sunt puse între paranteze pentru a opri un rǎu şi mai mare: expansiunea jihadismului şi proliferarea haosului.

Franţa se vede în acest moment, în lupta sa împotriva jihadismului, sprijinitǎ şi de Arabia Sauditǎ, de Qatar şi de Emiratele Arabe Unite care nu sunt nici ele mari democraţii. Aceste ţǎri arabe sunite nu vǎd cu ochi buni tentaţia americanǎ de a se sprijini pe Iran, ţarǎ nearabǎ şiitǎ, în lupta împotriva Organizaţiei statul islamic. Dupǎ cum spune Bernard Guetta, Franţa începe sǎ-şi asume în regiune accentele unui rol pe care îl avea pînǎ acum în special Statele Unite.