Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


UE condamnǎ din nou anexarea ilegalǎ a Crimeii la un an de la eveniment

Peninsula Crimeea celebreazǎ cu fast trecerea unui an de cînd a redevenit teritoriu rus. Cu aceastǎ ocazie preşedintele rus Vladimir Putin şi-a fǎcut din nou apariţia dupǎ zece zile de absenţǎ, spulberînd toate supoziţiile şi speculaţiile legate de aceastǎ perioadǎ de eclipsǎ. Uniunea Europeanǎ condamnǎ din nou, în context, anexarea "ilegalǎ" a Crimeii şi îşi exprimǎ neliniştea în legǎturǎ cu "militarizarea" crescîndǎ a peninsulei.

Probabil cǎ Vladimir Putin s-a amuzat, în aceste ultime zile, citind ce ss-a scris în presa europeanǎ şi chiar mondialǎ despre absenţa sa. Unii l-au crezut bolnav, alţii l-au crezut mort. Unii au interpretat anumite "semne" de la Kremin ca o dovadǎ cǎ Putin ar fi fost debarcat de la putere de serviciile secrete… Toate acestea pun în luminǎ douǎ lucruri. Primul, faptul cǎ Vladimir Putin este un amator de înscenǎri de prost gust, de genul celor foarte apreciate de liderii nord-coreeni şi chinezi. Acest gust pentru "dispariţii" de cîteva zile sau de cîteva sǎptǎmîni este unul tipic dictaturilor asiatice. Al doilea, faptul cǎ presa occidentalǎ rǎmîne fascinatǎ de persoana lui Putin şi de imaginea "omului puternic". Intr-un fel, aceastǎ fascinaţie morbidǎ pentru "ţarul" de la Kremlin îl ajutǎ pe acesta sǎ-şi consolideze cultul personalitǎţii.

Vladimir Putin revine deci exact în ziua cînd încep celebrǎrile de încorporarea Crimeii şi nu ezitǎ sǎ recurgǎ la noi gesticulaţii beliciste. Ultimul mesaj adresat occidentalilor este acesta: atenţie, voi pune forţele nucleare ruse în alertǎ dacǎ sunt semne cǎ occidentalii pregǎtesc vreo intervenţie militarǎ împotriva Rusiei.

Pe fondul acestor ceremonii opinia publicǎ mai aflǎ şi cîte ceva nou legat de modul în care a fost organizat scenariul anexǎrii Crimeii. De exemplu, Kremlinul recunoaşte cǎ a pregǎtit operaţiunea chiard in clipa în care preşedintele ucrainea Ianukovici a fugit de la Kiev, pe 21 februarie. Cînd Crimeea s-a declarat "rusǎ", pe 16 martie 2014, în urma unui refendum contestat şi taxat drept mascaradǎ de cǎtre ţǎrile democratice, jocurile erau deci fǎcute de mai multǎ vreme.

Sǎ mai amintim cǎ prin aceastǎ anexare Rusia a pus capǎt de fapt unei epoci pe care europenii o creadeau pusǎ sub semnul unei reguli clare, şi anume cǎ fron tierele Europei nu pot fi modificate prin forţǎ. Crimeea a devenit rusǎ dar, întrucît nu are legǎturi terestre cu Rusia se resimte din aceastǎ cauzǎ la nivel economic. Ea se resimte însǎ şi la nivelul libertǎţii de expresie şi al instituţiilor democratice.

In Franţa continuǎ sǎ aparǎ comentarii critice legate de modul în care Putin concepe regulile de convieţuire internaţionalǎ. Mai mulţi inteelctuali de prestigiu, printre care istoricul Alain Besançon şi politologul Philippe Lara semenazǎ un articol în cotidianul Le Monde în care denunţǎ faptul cǎ o parte a dreptei franceze s-a "consolat" cu aceastǎ anexare şi îşi manifestǎ din ce în ce mai des un fel de "înţelegere" faţǎ de Putin. Articolul extrem de clar, cu o adresǎ directǎ, şi a fost intitulat "Dreapta francezǎ a devenit agentul de influenţǎ al lui Putin".

Respectivul grup de opt intelectuali spun de fapt lucrurilor pe nume, şi anume cǎ Vladimir Putin vrea sǎ o Europǎ sub influenţǎ rusǎ şi nu americanǎ. Moscova simte cǎ este momentul sǎ încere o schimbare a rolurilor, mai precis cǎ hegemonia americanǎ este în pierdere de vitezǎ şi cǎ Rusia ar putea prelua acum cîrma unei Europe şubrezitǎ de criza economicǎ şi fǎrǎ apǎrare proprie. Cei opt intelectuali mai denunţǎ idolatria unora faţǎ de Putin, faţǎ de "cultul" omului puternic. Sunt vizaţi Nicolas Sarkozy, François Fillon, dar şi editorialişti şi comentatori precum Eric Zemmour. Nici stînga nu este însǎ menajatǎ şi este acuzatǎ de inacţiune, de faptul cǎ aşteaptǎ cu braţele încrucişate. Iatǎ concluzia finalǎ a celor care semneazǎ respectivul articol: "Faptul cǎ elitele noastre sunt tot mai moleşite într-un moment cînd avem nevoie de oameni de stat capabili sǎ identifice pericolul, într-un moment cînd suntem convinşi cǎ libertatea meritǎ sǎ fie apǎratǎ, este poate aspectul cel mai neliniştitior al crizei actuale".