Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Legislative anticipate în Israel: stînga este favorita sondajelor dar suspansul rǎmîne integral

In Israel au loc marţi 17 martie alegeri legislative anticipate, scrutin considerat de mulţi observatori ca un referendum pro sau ani-Benjamin Netaniahu. Acesta din urmǎ s-a lansat într-o intensǎ campanie pentru a obţine un al patrulea mandat de prim ministru, dar este confruntat în acelaşi timp cu o anumitǎ uzurǎ a puterii. In jur de cinci milioane opt sute optezeci de mii de alegǎtori sunt chemaţi la urne pentru desemnarea a 120 de deputaţi.

Potrivit ultimilor sondaje autorizate lista stîngii condusǎ de laburistul Isaac Herzog ar urma sǎ se impunǎ cu un numǎr de 25 sau 26 de locuri faţǎ de formaţiunea de dreapta Likud, condusǎ de Benjamin Netaniahu creditatǎ cu 21 sau 22 de locuri.

Isaac Herzog, în vîrstǎ de 54 de ani, îl are ca principal aliat pe centrista Tzipi Livni, 56 de ani. Ei proclamǎ în primul rînd necesitatea unei schimbǎri politice în Israel şi îl acuzǎ pe Benjamin Netaniahu cǎ a provocat izolarea internaţionalǎ a Israelului. Cotidianul Le Monde o citeazǎ pe doamna Tzipi Livni cu urmǎtoarea afirmaţie: "Netaniahu a operat o spǎlare pe creier a publicului fǎcîndu-l sǎ creadǎ cǎ statul Israel se aflǎ în situaţia în care se aflau evreii din Europa înaintea Holocaustului". 

Toţi observatorii sunt de acord cǎ întreaga campanie a lui Benjamin Netaniahu a fost bazatǎ pe o anumitǎ exacerbare a fricii. El este omul care s-a declarat providenţial pentru a-i apǎra pe evrei de ameninţarea nuclearǎ a Iranului, iar în privinţa relaţiilor cu palestinienii nu a cedat nici un pas. Altfel spus, el consoderǎ cǎ nu are în faţa sa un interlocutor palestinian credibil pentru a negocia pacea, de unde totala blocare la acest capitol.

Yaïr Lapid, şeful partidului centrist Yesh Atid, spune urmǎtoarele despre strategia lui Netaniahu, cuvinte reluate tot de Le Monde: "pentru el alegǎtorul este un copil de 4 ani cu care doar douǎ lucruri funcţioneazǎ, dulciurile şi frica".

In discursurile sale, Benjamin Netaniahu i-a acuzat de altfel de cele mei "teribile" intenţii pe adversarii sǎi. Le-a reproşat cǎ sunt gata sǎ "capituleze" în faţa presiunilor internaţionale, cǎ sunt dispuşi sǎ facǎ numeroase concesii teritoriale în favoarea palestinienilor, ba chiar sǎ le acorde dreptul de a-şi instala capitala la Ierusalim dupǎ ce vor avea un stat.

Presa francezǎ şi comentatorii agenţiilor de presǎ  observǎ însǎ cǎ de fapt campania în vederea acestor alegeri anticipate nu a fost axatǎ nici pe problema pǎcii cu palestinenii şi nici pe chestiuni securitare. Principalele teme au fost economice şi sociale, de exemplu legate de problema locuinţelor. Iar modul spectaculos prin care Benjamin Netaniahu a denunţat, în faţa Congresului american, acordul pe care Casa Albǎ doreşte sǎ-l semneze Iranul, nu i-a adus lui Benjamin Netaniahu ecourile aşteptate pe plan intern.

Este ceea ce rezultǎ din sondaje, deşi soarta acestor alegeri va fi decisǎ în ultimul moment de marele procent de indecişi, cam 20 la sutǎ. Societatea israelianǎ, cum scrie tot Le Monde, se aflǎ de fapt în aceastǎ situaţie paradoxalǎ: pe o parte majoritatea israelienilor este dispusǎ sǎ accepte crearea unui stat palestinian. Dar absolut nimeni nu acceptǎ asumarea celui mai mic risc cînd vine vorba de securitatea statului israelian. Dintre toate formaţiunile israeliene considerate de stînga, doar micul partid Meretz militeazǎ cu energie în favoarea unui acord de pace cu palestinenii. Pentru celelalte partide care s-au aliat împotriva lui Netaniahu, subiectul nu este urgent, şi nici nu-şi asumǎ riscurile de a face propuneri speciale.

Sǎ mai notǎm la acest capitol cǎ în Israel sistemul de desmnare a primului ministru este mai special. Nu şeful formaţiunii care a ieşit cîştigǎtoare primeşte sarcina de a forma guvernul, ci liderul care, printre cei 120 de deputaţi, are cele mai multe şanse de a crea o coaliţie guvernamentalǎ.

Presupunînd cǎ Benjamin Netaniahu pierde alegerile şi cǎ stînga revine la putere, şantierul politic care se va deschide în faţa viitorului prim ministru va fi enorm. El va trebui sǎ gǎseascǎ o soluţie pentru a debloca procesul de pace cu palestinienii, va trebui sǎ fie abil pentru a preveni un nou rǎzboi în Gaza, va trebui sǎ reconcilieze oarecum Israelul cu europenii şi cu americanii. Frustrǎrile palestinienilor, scrie cotidianul Le Figaro, dupǎ 21 de ani de la semnarea acordurilor de la Oslo, sunt mai mari decît oricînd. Iar strategia lui Mahmud Abas, de a pune Israelul într-o situţie de condamnare la nivelul instituţiilor internaţionale, nu schimbǎ nimic pe teren. Fǎrǎ îndoialǎ, Benjamin Netaniahu, în ciuda talentului sǎu politic, nu mai poate încarna ideea de "deblocare", de schimbare. Nici un eventual nou prim ministru de stînga nu va avea însǎ marje foarte mari de manevrǎ decît dacǎ întreaga regiune va cunoaşte miracolul unei schimbǎri în bine.