Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Furtunǎ diplomaticǎ provocatǎ de o afirmaţie a lui John Kerry: trebuie negociat cu Bashar al-Assad?

Seful diplomaţiei americane, John Kerry, a provocat o furtunǎ diplomaticǎ declarînd cǎ Washingtonul va trebui sǎ negocieze cu preşedintele Bashar al-Assad pentru a pune capǎt rǎzboiului din Siria. Reacţiile de protest au fost prompte în mai multe capitale, în special la Paris, la Londra şi la Ankara. Intre timp departamentul de stat american a ţinut sǎ dezamorseze "furtuna" explicînd cǎ declaraţia lui John Kerry nu înseamnǎ o modificare a liniei politice americane.

Fraza pronunţatǎ de John Kerry a declanşat o avalanşǎ de reacţii şi de comentarii, încǎ o dovadǎ cǎ subiectul rǎmîne complex şi sensibil. Iatǎ însǎ, exact, cum suna fraza pronunţatǎ de şeful diplomaţiei americane: "Ne consultǎm intens cu toate pǎrţile interesate pentru a vedea dacǎ putem relansa o înţelegere diplomaticǎ. In final, va trebui sǎ negociem. Noi ne-am exprimat întotdeauna în favoarea unor negocieri în cadrul procesului de pace Geneva 1."

Iatǎ ce a spus deci John Kerry, şi meritǎ reamintit cǎ acel acord numit Geneva 1 a fost încheiat pe 30 iunie 2012 între statele membre ale grupului de acţiune pentru Siria, grup format din cele cinci state membre ale Consiliului de Securitate ONU împreunǎ cu Turcia, Kuweit şi Qatar. In documentul parafat la acea orǎ se cerea constituirea unui guvern de uniune naţionalǎ în Siria, în care sǎ figureze reprezentanţi ai opoziţiei precum şi ai guvernului de la Damasc, iar soarta lui Bachar al-Assad urma sǎ fie decisǎ prin "consens".

Practic John Kerry nu a spus o secundǎ cǎ trebuie negociat cu Bachar al-Assad personal. Ceea ce nu înseamnǎ cǎ acest subiect este tabu. Mulţi comentatori şi experţi, inclusiv în Franţa, afirmǎ şi reafirmǎ cǎ mai devreme sau mai tîrziu Bachar al-Assad, susţinut de Rusia şi de Iran, va trebui inclus în ecuaţia unui scenariu de pace. "A-i strînge mîna lui Assad e ca şi cum i-am strînge mîna lui Hitler" a declarat însǎ, la Ankara, primul ministru turc. Poziţie împǎrtǎşitǎ şi de Londra şi de Paris care amintesc cǎ Assad este responsabil de moartea a 215 000 de sirieni. "Orice soluţie care l-ar reabilita pe Bachar al-Assad ar însemna un cadou absolut scandalos, gigantic, fǎcut teroriştilor din Organizaţia statul islamic" a declarat la Paris ministrul francez de externe Laurent Fabius.

Sǎ fi fost declaraţia lui John Kerry un fel de test, o încercare a Washington-ului de a vedea cum reacţioneazǎ aliaţii în faţa unei stretegii care ţine de "realpolitik"? Sau sǎ fi spus John Kerry ceva ce voia sǎ audǎ Iranul, care negociazǎ acum cu Statele Unite mai mult decît viitorul programului sǎu nuclear, mai precis viitorul rol pe care urmeazǎ sǎ-l joace în regiune?

De mai multe ori, în Franţa, unii comentatori au sugerat cǎ între moralǎ şi diplomaţie existǎ uneori anumite fisuri, dacǎ nu chiar o veritabilǎ prǎpastie. In prezent, Siria este împǎrţitǎ în trei zone: prima controlatǎ de puterea de la Damasc, a doua controlatǎ de jihadiştii Organizaţiei statul islamic şi a treia controlatǎ de islamişti radicali apropiaţi de Al Qaida. Rebelii "buni", pe care mizau occidentalii, reprezentaţi de Armata sirianǎ liberǎ, nu mai înseamnǎ practic o forţǎ. In faţa acestui tablou real nu este exlus ca Statele Unite sǎ fi încercat un viraj diplomatic "pragmatic". Poate cǎ el a fost însǎ neinspirat. Sau poate cǎ momentul ales nu este cel mai bun. In orice caz, foiletonul macabru legat de Siria continuǎ.