Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Atentat în Tunisia: occidentalii, cultura şi democraţia sunt ţinta jihadiştilor

index.jpg

credit foto: liberation.fr

Cel puţin 19 morţi, dintre care 17 turisti strǎini, este ultimul bilanţ al unui atentat comis astǎzi în Tunisia, chiar în capitala acestei ţǎri arabe, singura în care revoluţia din 2011 a reuşit sǎ ducǎ la mai multǎ democraţie. Tunisia se aflǎ însǎ într-un moment de tranziţie dificil iar o mişcare jihadistǎ se dezvoltǎ pe teritoriul tunisian, probabil cu elemente infiltrate din exterior. Putem constata cǎ teroriştii şi-au ales un obiectiv simbolic.

 

Modul de operare nu este de loc nou, atacul s-a produs într-un muzeu şi împotriva unor strǎini. Muzeul Bardo este cel mai important din Tunisia şi al doilea ca importanţǎ de pe continentul african dupǎ cel de la Cairo. In plus el se aflǎ lipit de clǎdirea Parlamentului tunisian, deci cu atît mai mult atacul poartǎ semnǎtura unor forţe care vor sǎ ucidǎ democraţia, cultura, şi dacǎ se poate orice prezenţǎ occidentalǎ în spaţiul arab.

Nu este exclus ca actualul atac sǎ aibǎ şi caracterul unor "represalii" pentru cǎ autoritǎţile tunisiene au dezmembrat în ultimul timp mai multe reţele jihadiste şi au operat un anumit de numǎr de arestǎri. Chiar marţi 17 martie ministerul de interne tunisian preciza cǎ a procedat la arestarea a "zece terorişti care încercau sǎ treacǎ în Libia pentru a lupta de partea unor grupuri înarmate". Marele coşmar al tunisienilor este, de fapt, Libia, mai precis teama cǎ haosul din Libia s-ar putea extinde şi în Tunisia. Cele douǎ ţǎri au o frontierǎ comunǎ de 480 de kilometri şi în mod sistematic tineri tunisieni pleacǎ în Libia ca sǎ se alǎture "rǎzboiului sfînt". De la începutul lunii februarie au fost arestaţi în Tunisia în jur de 400 de jihadişti, iar joia trecutǎ armta tunisianǎ a descoperit douǎ importante depozite de arme la frontiera cu Libia.

Circulaţia candidaţilor la jihad şi a celor care îi recruteazǎ este probabil facilitatǎ şi de faptul cǎ Tunisia a primit pe teritoriul ei în jur de douǎ milioane de refugiaţi libieni. Ceea ce este mult, dacǎ ţinem cont cǎ Tunisia este o ţarǎ micǎ şi cǎ numǎrǎ ceva mai puţin de 11 milioane de locuitori.

Tunisia are însǎ probleme şi la graniţa cu Algeria, o frontierǎ comunǎ de o mie de kilometri. Si acolo sunt zone nesigure unde opereazǎ jihadişti aflaţi sub influenţa organizaţiei teroriste Al Qaida. In acele zone unde turiştii sunt sfǎtuiţi în mod categoric sǎ nu punǎ piciorul Tunisia a pierdut în jur de 60 de poliţişti şi de militari în cursul unor înfruntǎri cu jihadiştii.

Tunisia, unde în urmǎ cu cinci luni au avut loc alegeri legislative, este ţara arabǎ care s-a dotat cu o constituţie model în materie de libertǎţi, şi mai ales în ce priveşte statutul femeii. Mai rǎmîn însǎ numeroase probleme de ordin economic iar investitorii strǎini aşteaptǎ liberalizarea mai multor sectoare pentru a participa la reconstrucţia ţǎrii. In acest context turismul, principalul sector economic, rǎmîne sinistrat. Iar dupǎ toate aparenţele cei doi terorişti care i-au mitraliat pe turişti în Muzeul Bardo au avut ca scop tocmai sabotarea acestui sectorului turistic.

Este ceea ce au încercat de mai multe ori jihadiştii şi în Egipt, unde numeroşi turişti şi-au pierdut viaţa chiar la baza piramidelor. Si Muzeul Bardo de la Tunis primeşte anual sute de mii de vizitatori. In 2005, de exemplu, deci cu 6 ani înainte de revoluţie, acest muzeu afişa cifra de 600 000 de vizitatori. In anul revoluţiei, în 2011, doar o sutǎ de mii de persoane l-au mai vizitat, de frica atentatelor evident. Schimbarea de regim din 2011 a provocat o diminuare drasticǎ a numǎrului de turişti, dar cu toate acestea în 2013 s-au dus sǎ viziteze Tunisia 6 270 000 de strǎini. Jihadiştii doresc fǎrǎ îndoialǎ sǎ saboteze toate eforturile autoritǎţilor de la Tunis de a relansa turismul şi implicit schimburile cu Occidentul.

Personal, am fost în Tunisia în urmǎ cu douǎ sǎptǎmîni şi am stat de vorbǎ cu multǎ lume, în special cu intelectuali tunisieni. Ei se aflau într-o stare de spirit snu tocmai buna.

Mǎrturisesc cǎ am fost surprins de lipsa lor de optimism. Toţi erau îngrijoraţi şi toţi se temeau de tulburǎri şi de islamizarea treptatǎ a ţǎrii. Pe vremea preşedintelui Ben Ali voalul islamic era total interzis în şcoli şi în universitǎţi. Acum, în numele libertǎţii, el a reapǎrut. Un actor îmi spunea urmǎtoarele în legǎturǎ cu "revoluţia" din 2011: "ce revoluţie, care revoluţie? putem vorbi de revoluţie cînd lucrurile merg spre bine, cînd sunt semne de progres, cînd oamenii au mai venituri mai mari; la noi toatǎ lumea strigǎ şi nimeni nu mai lucreazǎ".

Un profesor de la Universitatea din oraşul Sousse, unde am fost eu, oraş foarte turistic de altfel îmi spunea: "avem în ţarǎ 8000 de asociaţii religioase finanţate de ţǎrile din Golf, ele vor islamiza treptat societatea tunisianǎ". Am mai vǎzut cu ochii mei sute şi sute de hoteluri închise, ceea ce era normal pentru aceastǎ perioadǎ a anului, dar şi sute de hoteluri abandonate sau în curs de reamenajare. Am înţeles cǎ falimentele în sectorul hotelier au fost teribile, şi cǎ acum tunisienii încearcǎ o reconvertire a reţelei de la turismul de masǎ spre turismul de lux sau în orice caz mai ofertant.

Mai am însǎ şi aceastǎ imagine din cǎlǎtoria mea în Tunisia: pe marginea şoselei, între Tunis şi Sousse, erau oferite spre vînzare coşuri şi gǎleţi cu… melci. L-am întrebat pe şoferul care mǎ ducea la destinaţie de unde fuseserǎ adunaţi toţi acei melci. "A plouat în aceste zile şi s-au înmulţit melcii" mi-a spus el.

Nu am nici o concluzie de tras în legǎturǎ cu aceastǎ imagine. Decît comentariile prietenilor mei tunisieni care spuneau: înaintǎm spre viitor în pas de melc.