Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Tunisia în stare de şoc, unitate naţionalǎ împotriva jihadismului

Unda de şoc a atentatului comis miercuri în Tunisia, soldat cu 19 morţi dintre care 17 turişti strǎini, a ajuns pe toate continentele. Reacţiile de condamnare sunt numeroase şi unanime, Tunisia fiind o insulǎ de democraţie în lumea arabo-musulmanǎ şi un model de tranziţie care a atras simpatia întregii lumi. In Tunisia întreaga societate civilǎ şi precum şi toţi reprezentanţii politici reacţioneazǎ printr-o mobilizare fǎrǎ precedent, sub semnul unitǎţii naţionale, împotriva jihadismului, dupǎ acest atac care şi el este fǎrǎ precedent.

"Terorismul a lovit astǎzi, şi nu este o întîmplare, o ţarǎ care reprezintǎ speranţa în lumea arabǎ. Speranţǎ de pace, speranţǎ de stabilitate, speranţǎ de democraţie. Aceastǎ speranţǎ trebuie sǎ trǎiascǎ". Sunt cuvintele rostite de şeful diplomaţiei franceze, Laurent Fabius, dupǎ masacrul comis ieri de jihadişti în inima capitalei tunisiene şi într-unul din locurile sale simbolice, atît din punct de vedere politic cît şi cultural. Reamintesc cǎ atentatul a avut loc la Muzeul Bardo situat lîngǎ Parlamentul tunisian. Douǎ instituţii care focalizeazǎ ura iraţionalǎ a jihadiştilor îndoctrinaţi de islamo-fascism. Pentru ei, un muzeul reprezintǎ memoria lumii de dinaintea scrierii Coranului, şi aceastǎ memorie vor sǎ o şteargǎ total, cum se întîmplǎ deja în Irak şi în Siria. In timp ce Parlamentul reprezintǎ pentru islamiştii radicali influenţa democraţiei de tip occidental, influenţǎ pe care vor deasemenea sǎ o eradicheze.

In faţa muzeului Bardo şi în incinta sa au fost ucişi oameni veniţi din Franţa, Belgia, Spania, Italia şi Marea Britanie, dar şi din Columbia şi Japonia. O dovadǎ, într-un fel, cǎ jihadiştii sunt în rǎzboi cu întreaga planetǎ, cu tot ceea ce nu respirǎ dogma care îi face sǎ ucidǎ şi sǎ se sinucidǎ.

In acest context este salutar un alt apel la mobilizare, cel formulat de preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care le cere tuturor statelor membre ale Uniunii Europene sǎ propunǎ modalitǎţi de ajutorare a Tunisiei. Iar Jean-Claude Juncker a avut, lansînd acest apel, şi un cuvînt de elogiu pentru Franţa care, a spus demnitarul european, "salveazǎ onoarea Europei" prin lupta dusǎ pe teren, cu forţele desfǎşurate în mai multe state africane, împotriva jihadismului.

Dacǎ jihadismul şi reţelele sale teroriste provoacǎ în prezent fricǎ, în lumea arabo-musulmanǎ, în Europa dar şi pe alte continente, Tunisia rǎmîne, dupǎ cum aratǎ editorialistul cotidianului Le Monde, ţara de care le este fricǎ islamiştilor radicali. Acestora le este fricǎ de fapt de "contra-modelul tunisian", de faptul cǎ ea demonstreazǎ compatibilitatea culturii musulmane cu democraţia. Tunisia îi înspǎimîntǎ pe islamişti întrucît a adoptat o Constituţie în care este înscrisǎ egalitatea femeii cu bǎrbatul.

Potrivit autoritǎţilor de la Tunis, doi dintre teroriştii care au operat miercuri 18 martie, ucişi de forţele de poliţie, sunt tunisieni în vîrstǎ de 20 de ani. Ceea ce ne pune în faţa altei drame, şi anume a faptului cǎ mulţi tineri tunisieni cedeazǎ în faţa spǎlǎrii pe creier operatǎ de ideolgia jihadistǎ. Cîteva mii de tineri tunisini au plecat de fapt sǎ lupte de partea Organizaţiei statul islamic în Siria şi Irak, iar 500 dintre ei s-au întors pe teritoriul tunisian. Fenomenul este îngrijorǎtor şi presupune o mobilizare pe plan internaţional, precum şi o înţelegere mai profundǎ a sa.

Intr-o carte publicatǎ în Franţa şi intitulatǎ "Jihad Academy", Nicolas Hénin, fost ostatic în mînile unei organizaţii islamiste, încearcǎ sǎ explice un lucru care nu este chiar pe gustul occidentalilor. Mai precis, el aratǎ cum occidentalii înşişi, prin greşelile comise, au "fabricat" terorişti. La originea actualului fenomen jihadist se aflǎ de fapt, spune Nicolas Hénin, intervenţia militarǎ americanǎ în Irak. La acea orǎ, Siria a creat pe teritoriul ei o "autorutǎ a jihadului", permiţîndu-le tuturor celor care voiau sǎ lupte împotriva americanilor sǎ treacǎ în Irak. O "autorutǎ" care s-a întors acum şi împotriva regimului de la Damasc, ducînd la distrugerea Siriei. Astfel de explicaţii vin poate cam tîrziu dar nu sunt inutile. Poate cǎ strategii occidentali ar trebui sǎ reflecteze le ele pentru a nu mai combate terorismul cu metode care provoacǎ şi mai mult terorism.