Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


20 martie – ziua internaţionalǎ a Francofoniei

1-img_1366_copie_0.jpg

Credit foto: rfi.fr

In fiecare an pe data de 20 martie este celebratǎ Ziua internaţionalǎ a Francofoniei. O ocazie sǎ ne amintim cǎ în jur de 270 de milioane de parsoane vorbesc franceza pe mapamond, şi cǎ numǎrul francofonilor este în creştere, în special în ţǎrile africane. Francofonia este însǎ un concept mai amplu, dincolo de aspectul sǎu lingvistic, statistic sau demografic.

Data de 20 martie a fost reţinuǎ pentru celebrarea Francofoniei întrucît pe 20 martie 1970 a fost creatǎ sub egida Franţei, la Niamey, capitala Nigerului, o structurǎ, numitǎ atunci "Agenţia de cooperare culturalǎ şi tehnicǎ", devenitǎ mai tîrziu Organizaţia Internaţionalǎ a Francofoniei.

De atunci Francofonia a evoluat, s-a diversificat, a atras noi membri, şi-a precizat numeroase obiective culturale şi economice în materie de promovare a democraţiei şi a drepturilor omului, în materie de prezervare a multiculturalitǎţii şi de stimulate a dialogului. Franţa rǎmîne, vrînd-nevrînd, în centrul acestei acţiuni, dar ea refuzǎ sǎ fie consideratǎ ca o tutelǎ, şi în nici un caz Francofonia nu se doreşte o organizaţie conceputǎ pentru a bara expansiunea aglofoniei.

Existǎ multe definiţii, obiective şi subiective ale francofoniei, iar eu personal aş cita o anumitǎ frazǎ pronunţatǎ de un american celebru, Benjamin Franklin. Scriitor şi om politic, Benjamin Fraklin venea în plinǎ epocǎ a luminilor, mai precis în 1776, la Paris, pentru a cere ajutorul Franţei în favoarea independenţei coloniilor americane. Atunci el a spus: "Fiecare om are douǎ patrii, a sa precum şi Franţa".

Tulburǎtor elogiu adus la acea orǎ unei ţǎri şi unei culturi care inspira întreaga lume. Deşi la ora aceea nu exista conceptul de francofonie, aceastǎ frazǎ, poate ascunzînd şi anumite obiective diplomatice, are încǎ o anumitǎ rezonanţǎ. In mǎsura în care Franţa rimeazǎ în primul rînd cu ideea de culturǎ, francofonia este, poate, şi o sursǎ de inspiraţie, un stil de a trǎi şi o constelaţie de valori care îşi au originea în forma cea mai elaboratǎ de umanism, cea din epoca luminilor. Iatǎ cum poate fi consideratǎ farncofonia o modalitate de a nu ne pierde memoria şi de a spune cǎ în viaţa fiecǎrui om cultura ar trebui sǎ deţinǎ o dimensiune importantǎ. Sigur, se poate trǎi şi fǎrǎ sǎ te bucuri de culturǎ. Dar e atît de pǎcat.