Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


O nouǎ capitalǎ la orizont în ţara faraonilor

13792293.jpg

macheta noii capitale egiptene, credit foto: tempsreel.nouvelobs.com

Un proiect faraonic în ţara faraonilor: preşedintele al-Sissi doreşte construirea unei noi capitale. Ea ar urma sǎ aparǎ pe harta lumii ca un oraş funcţional în 2022 şi sǎ numere 5 milioane de locuitori. Existǎ însǎ şi mulţi specialişti care considerǎ cǎ destinul acestor mari oraşe "construite" de la zero nu este întotdeauna de invidiat. Multe astfel de ansambluri urbane s-au dovedit a fi nişte eşecuri.

Despre Cairo se spune de multǎ vreme cǎ este un oraş infernal, deşi patrimoniul sǎu istoric şi vecinǎtatea cu piramidele îl fac sǎ fie cel mai vizitat din Egipt. Capitala egipteanǎ numǎrǎ peste 16 milioane de locuitori şi suferǎ din lipsa de modernizare a infrastructurilor. Noua capitalǎ, a cǎrei machetǎ a fost prezentatǎ pe 15 martie, ar urma sǎ numere cinci milioane de locuitori şi sǎ ocupe un perimetru de 700 de kilometri pǎtraţi, deci sǎ fie de şapte ori mai mare decît Parisul. Ca sǎ i se confere atractivitate turisticǎ, autoritǎţile egiptene au anunţat şi crearea, lîngǎ acest nou oraş, a unui parc de distracţii de patru ori mai mare decît Disneyland-ul din California.

Nu este pentru prima datǎ cǎ egiptenii construiesc oraşe noi în plin deşert. O primǎ experienţǎ de acest fel s-a produs în 1905 cînd a fost creat oraşul Heliopolis. In anul 2000, preşedintele de atunci, Hosni Mubarak, a lansat şi el un "megaproiect" în deşert, încercînd cu aceste iniţiative faraonice sǎ-şi consolideze legitimitatea.

Si noul preşedintele al-Sissi este însǎ în cǎutare de legitimitate, de une acest şantier pe care vrea sǎ-l termine în numai 7 ani, cu banii şi aportul tehnologic al bogatelor monarhii petroliere.

Dupǎ cum aratǎ un specialist în cotidianul Libération, în ultimii 40 de ani autoritǎţile egiptene au construit multe localitǎţi în deşert, încercînd sǎ atragǎ o parte a populaţiei în aceste zone. Multe din aceste ansambluri urbane sunt acum oraşe fantomǎ, pentru cǎ în zonele de deşert viaţa funcţioneazǎ dupǎ criterii diferite. In mai multe ţǎri arabe existǎ un fel de luptǎ cu deşertul, o tentaţie de a-l transforma în zonǎ viabilǎ, la fel cum în Brazilia existǎ o luptǎ cu pǎdurea amazonianǎ. De altfel Brazilia a fost una dintre primele ţǎri care a uimit lumea prin rapiditatea cu care şi-a construit o nouǎ capitalǎ, Brasilia, datǎ în funcţiune în 1960. Brasilia nu i-a sedus însǎ în mod profund nici pe brazilieni şi nici pe strǎini, iar unele ambasade au mai aşteptat cîţiva ani înainte de a se muta de la Rio de Janeiro la Brasilia.

Nigeria, confruntatǎ cu o veritabilǎ explozie demograficǎ la Lagos, şi-a transferat capitala la Abuja în 1976. Motivul era însǎ şi politic, întrucît cele trei principale etnii ale ţǎrii urmau sǎ se întîlneascǎ pe teren neutru, Lagos, vechea capitalǎ, fiind sub influenţa etniei yoruba.

Experienţe de acelaşi gen au mai avut loc în Pakistan, Tanzania, Malaezia, Coasta de Fildeş, Birmania, Kazahstan. Iar rezultatele au fost pline de contraste. De fapt, mai toţi specialiştii în materie aratǎ cǎ naşterea unui oraş nu se poate programa aşa de uşor. Oraşele se construiesc în timp, îşi forjeazǎ un suflet al lor, se sedimenteazǎ în ele o istorie. Cînd toate acestea dispar fiind înlocuite doar cu clǎdiri moderne dar fǎrǎ istorie, în faţa lor oamenii se simt în general debusolaţi şi orfani de trecut.