Conflictul din Ucraina: un an si 6 mii de morti mai târziu

« Războaiele nu încep întodeauna de o manieră spectaculoasă ». Remarca aparţine unui analist de la Figaro. Si este cât se poate de pertinentă în cazul Ucrainei. Intr-un an de zile am asistat încet dar sigur la o escaladă neîntreruptă a ostilităţilor. Atacurile separatiştilor de la Doneţk şi Lugansk au fost urmate de o « operaţiune antiteroristă » lansată de Kiev pentru a recuceri zonele rebele din estul ţării. Au urmat contratacurile separatiştilor şi ocuparea unor regiuni limitrofe cu Rusia. Separatiştii organizează chiar un referendum în urma căruia câştigă şi declară două zone independente pe care însă Rusia nu le va recunoaşte.

In timp ce separatiştii şi autorităţile ucrainene dădeau vina unii pe alţii pentru perpetuarea conflictului armat, occidentalii acuzau Moscova că intervine în război. Un armistiţiu este găsit totuşi pe 5 septembrie anul trecut. El este însă repede încălcat iar rebelii câştigă noi teritorii şi îşi fixează « capitala » la Slaviansk. Un bastion ce va fi recucerit de ucraineni după alegerea preşedintelui Petro Poroşenko. Urmează acordurile zise de la Minsk 2 intrate în vigoare la mijlocul lui februarie. Pe lângă instaurarea unei zone tampon, textul prevede un armistiţiu şi retragerea reciprocă a armelor de o parte şi de alta. Dacă de atunci situaţia s-a mai ameliorat, ea este departe de a fi calmă. Separatiştii şi loaialiştii ucraineni se acuză în continuare reciproc de încălcarea textului. Kievul precizează că de la intrarea lui în vigoare a pierdut déjà cel puţin 70 de militari.

Un an de conflict, Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, este învingătorul acestui conflict ?

Rolul Rusiei în acest război a fost – şi rămâne – extrem de subtil. Spre deosebire de Crimeea pe care ruşii o ocupaseră cu proprii lor oameni, în Donbass, regiunea estică şi separatistă a Ucrainei, Moscova a folosit metode mai indirecte. Propagandă televizată însoţită de agitaţie politică şi de intervenţii militare punctuale şi mai ales secrete. Cu excepţia unui moment anul trecut când în faţa ofensivei armatei ucrainene trupele ruseşti nu au ezitat să treacă făţiş graniţa pentru a-i sprijini cu blindate grele pe separatişti. Separatişti care vor primi apoi material militar şi asistenţă de la ruşi.

Omul forte de la Kremlin şi-a luat astfel o serie de riscuri : în acest conflict scăpat de sub orice control, europenii şi americanii au încercat să facă presiuni asupra Moscovei instaurând o serie de sancţiuni economice. Fără rezultate tangibile în Ucraina. In Rusia în schimb, cota de popularitate a lui Vladimir Putin a explodat.

Intre timp pe teren niciunul dintre adversari nu este în măsură să câştige de o manieră decisivă în faţa celuilalt. Ca să-i controleze mai bine pe combatanţii paramilitari care ajută armata ucraineană în estul ţării, ministrul ucrainean al apărării a decis să-şi ia în mod oficial pe post de consilier pe Dimitri Iaroch. In vârstă de 43 de ani, acesta este şeful lui Pravy Sektor, un grupusculul ultranaţionalist – unii spun fascist. E puţin probabil ca numirea acestui personaj controversat, dat în urmărire de Moscova, va permite calmarea spiritelor pe teren. In plus, nu e sigur că o serie de ţări occidentale nu vor critica şi ele această promovare inedită.

In cele din urmă victorios iese deci mai degrabă Vladimir Putin. După ce a cucerit Crimeea fără niciun foc de armă, a reuşit să menţină un conflict incert în Ucraina. Lucru care combinat cu concesiile politice făcute de Kiev îndepărtează de facto perspectiva unei aderări a Ucrainei la Nato. In rest, intenţiile Kremlinului în dosarul ucrainean ràmân destul de neclare.